Declarațiile lui Fifor survin în contextul în care România s-a angajat, în cadrul summit-ului NATO de la Haga, să majoreze gradual bugetul apărării până la 5% din PIB până în 2035. Din acest procent, 3,5% este destinat cheltuielilor militare directe, iar 1,5% securității și rezilienței.
Pe fondul necesității de consolidare fiscală și de reducere a deficitului bugetar, au apărut scenarii privind ajustări ale cheltuielilor, inclusiv în rândul instituțiilor de forță. În acest cadru, Fifor acuză că se ia în calcul reducerea normei de hrană pentru militari.
Mihai Fifor: „Absolut aberant”
În mesajul său, Mihai Fifor califică drept „absolut aberantă” orice discuție despre tăieri de salarii, norme de hrană sau disponibilizări în Armată, având în vedere conflictul militar de la graniță și deficitul de personal din sistemul de apărare.
„Armata României are în continuare deficit de personal. Are nevoie de măsuri ferme pentru îmbunătățirea calității vieții militarului. Are nevoie de echipare și de înzestrare”, afirmă fostul ministru.
Acesta consideră că bugetul pentru apărare reprezintă o „bulă financiară asumată la nivel aliat”. Iar în interiorul ei, politica de apărare trebuie construită coerent, fără „improvizații” sau „tăieri haotice”.
Impactul asupra moralului militarilor
Un punct central al mesajului îl reprezintă impactul asupra moralului trupelor. Fifor susține că „principala armă a oricărei armate este moralul trupei”. El avertizează că incertitudinile legate de venituri pot slăbi capacitatea de reacție a forțelor armate.
De asemenea, Fifor subliniază că, un militar preocupat de probleme financiare nu poate fi „un militar eficient”. Iar astfel de discuții transmit un semnal negativ atât în interiorul Armatei, cât și în societate.
Mesajul include și o componentă politică explicită. Mihai Fifor îl acuză pe Ilie Bolojan de „inventivitate toxică” și susține că „sesiunile foto nu te fac ministru al Apărării”, sugerând că respectul și grija față de militari ar trebui să fie prioritare.
Deputatul PSD mai afirmă că zgomotul public și incertitudinile din jurul instituției militare pot fi la fel de periculoase ca „războiul hibrid”, întrucât vulnerabilizează din interior o instituție esențială pentru securitatea națională.