Tentativa de puci, rămasă în istorie sub denumirile „23-F” sau „lovitura lui Tejero”, reprezintă un moment pivot în istoria recentă a Peninsulei Iberice. Acțiunea a demarat pe 23 februarie 1981, la ora 18:24, când Tejero, aflându-se în fruntea unui grup al Gărzii Civile înarmat, a pătruns în Legislativul de la Madrid și a luat ostatici parlamentarii prezenți în sală. Scenele în care militarii au deschis focul spre plafon, difuzate apoi în direct la televiziune, au devenit emblematice pentru memoria colectivă a națiunii, arată Il Post.
Scopul operațiunii consta în împiedicarea învestirii cabinetului condus de Leopoldo Calvo-Sotelo. Totodată se încerca stoparea procesului democratic instituit după decesul dictatorului Francisco Franco, survenit în 1975.
Eșecul puciului s-a datorat în special intervenției ferme a regelui Juan Carlos I. Suveranul a apărut la televiziune îmbrăcat în uniformă militară, îndemnând forțele armate să respecte ordinea constituțională. Această apariție precum și discursul său sunt consemnate drept momentul care a salvat democrația spaniolă.
Cine a fost Antonio Tejero și ce l-a împins spre tentativa de puci
Născut în 1932, Tejero și-a desfășurat cariera în cadrul Gărzii Civile, o structură militarizată cu rol de poliție. Ofițerul era cunoscut pentru opiniile sale ultraconservatoare și pentru opoziția față de transformările democratice ale deceniului opt. El percepea noua direcție a Spaniei – pluralismul politic, legalizarea formațiunilor de stânga și autonomia regională – ca pe o trădare a moștenirii franchiste.
Nemulțumirile din rândul armatei și al mediilor conservatoare au escaladat pe fondul instabilității politice și al violențelor separatiste din Țara Bascilor. În această atmosferă încordată, Tejero împreună cu alți comandanți au pus la cale intervenția armată, intenționând reinstaurarea unui regim autoritar.
Odată cu eșecul acțiunii, justiția i-a aplicat o condamnare de 30 de ani pentru rebeliune înarmată. Simultan a fost exclus și din cadrul armatei. Condamnatul și-a ispășit pedeapsa, finalizând perioada de încarcerare în regim de libertate condiționată. În timpul detenției, Tejero a înființat formațiunea Solidaridad Española, care a înregistrat rezultate modeste în scrutinul din 1982.
Documente desecretizate la 45 de ani de la eveniment
Coincidența dintre trecerea în neființă a lui Tejero și publicarea a 167 de documente desecretizate de guvernul spaniol a stârnit interesul opiniei publice. Autoritățile au precizat că demersul urmărește lămurirea unor ipoteze conspirative. Aici este inclusă și posibila cunoaștere din partea regelui Juan Carlos a planurilor complotului.
În perioada recentă, Tejero devenise un simbol pentru segmentele extremei drepte nostalgice după era Franco. Printre ultimele sale ieșiri în spațiul public semnificative s-a numărat participarea la ceremonia din 2019 de mutare a rămășițelor dictatorului din complexul Valle de los Caídos. Această măsură a fost dispusă de guvernul socialist condus de Pedro Sánchez.
Decesul său marchează finalul unui capitol controversat al istoriei spaniole. În prezent, disputele privind semnificația evenimentelor din 23 februarie și rolul diferiților actori în acea conjunctură critică, continuă să stimuleze dezbaterile.