Dronele de atac ieftine încep să erodeze acest avantaj, oferind forțelor mai mici și mai puțin înstărite o capacitate mai mare de a provoca daune, potrivit unei analize Reuters.

Arsenalul convențional al SUA în „Operațiunea Epic Fury”

Statele Unite, prin contrast, s-au bazat mult timp pe bugetul său militar vast pentru a desfășura unele dintre cele mai scumpe aeronave din lume.

SUA au trimis aproximativ 200 de avioane de vânătoare în misiuni de atac. Pentru prima dată, F-35 este utilizat pe scară largă în luptă de către forțele americane, după probleme legate de costuri și întârzieri.

Bombardierele B-2 sunt aeronave stealth cu rază lungă de acțiune, capabile să transporte până la 40.000 de livre de bombe ghidate de precizie. Unele dintre aeronavele mai mari sunt destinate realimentării sau supravegherii.

O altă aeronavă mare este bombardierul B-1, poreclit „Bone”, care poate transporta până la 75.000 de livre de echipament de misiune și muniție mixtă și poate transporta până la 24 de rachete de croazieră.

Printre vehiculele americane fără pilot se numără dronele Reaper, care sunt operate de un pilot de la o stație de sol. Și, fiind utilizată pentru prima dată, este FLM-136 LUCAS, o dronă de atac unidirecțională, care este izbitor de asemănătoare cu dronele Shahed ale Iranului. O dronă de atac unidirecțională zboară către o țintă și explodează la impact.

Strategia Iranului: Volumul în fața preciziei

Iranul a petrecut ani de zile fabricând și furnizând drone fără pilot aliaților săi, iar acum le desfășoară el însuși la scară largă.

De când Statele Unite și Israelul au atacat Iranul pe 28 februarie, Teheranul a lansat sute de rachete și peste 1.000 de drone asupra Israelului și a statelor din Golf aliate cu Washingtonul.

Abordarea se bazează pe volum mai degrabă decât pe precizie, cu un număr mare de drone lansate simultan pentru a copleși apărările aeriene. Prin comparație, dronele în sine sunt ieftin de produs.

O dronă Shahed costă între 20.000 și 50.000 de dolari, conform estimărilor Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale.

Pentru a ilustra modul în care se schimbă bariera de intrare pentru controlul spațiului aerian militar, Reuters a calculat câte drone ar putea fi fabricate cu fondurile utilizate pentru un singur interceptor Patriot.

Costul unui interceptor Patriot, de 4 milioane de dolari, ar putea asigura 115 drone unidirecționale care costă aproximativ 35.000 de dolari fiecare. În doar prima săptămână a conflictului, Iranul a lansat peste 1.000 de drone și se estimează că are capacitatea de a produce în jur de 10.000 pe lună.

Lecția ucraineană și noua economie a războiului

Tehnologia războiului a evoluat rapid în ultimii ani, o schimbare ilustrată clar de lupta Ucrainei împotriva Rusiei. Ceea ce a început ca un conflict dominat de tancuri și artilerie a devenit tot mai mult un război al dronelor.

Depășită la capitolul blindate și aeronave convenționale, Ucraina s-a orientat către sisteme fără pilot ieftine pentru recunoaștere și atac. Se estimează că dronele reprezintă aproximativ 70% din pierderile rusești, permițând efectuarea atacurilor de la distanță și reducând riscul pentru piloți și echipaje.

Factorul uman și riscul strategic

Cele mai puternice aeronave ale Americii se bazează pe echipaje înalt calificate. De exemplu, un F-15 cu două locuri necesită aviatori care să urmeze ani de pregătire cu costuri semnificative.

Dacă una dintre acele aeronave este doborâtă, Statele Unite pierd nu doar avionul, ci posibil și echipajul de la bord. Prin contrast, dronele cu cost redus sunt pilotate de la distanță. Dacă drona este distrusă, operatorul nu este ucis, iar costul de înlocuire poate fi de ordinul zecilor de mii de dolari. Acest dezechilibru a devenit o problemă strategică.

Atacul a devenit ieftin în timp ce costul relativ al apărării a explodat, Statele Unite și aliații săi lansând uneori interceptoare în valoare de milioane de dolari pentru a doborî drone asamblate din componente comerciale la o fracțiune din preț.

Cursa pentru recuperarea decalajului tehnologic

Prima utilizare a unei drone LUCAS arată că SUA încearcă să recupereze terenul în fața Iranului. Statele Unite se grăbesc să prindă din urmă. Washingtonul a acționat pentru a accelera dronele militare mici, aprobând sisteme precum Sistemul Aerian de Luptă Fără Pilot cu Cost Redus (LUCAS) mai rapid decât este obișnuit.

FLM-136 LUCAS seamănă cu Shahed-ul Iranului, un sistem de atac unidirecțional care a fost utilizat pe scară largă de către Rusia în Ucraina. Shahed a ajutat la popularizarea unei noi clase de arme care funcționează mult ca o rachetă de croazieră, dar la o fracțiune din cost. Pe măsură ce dronele de atac s-au proliferat și au devenit mai ieftine, sistemele defensive anti-dronă au rămas în urmă, expunând lacune în apărarea aeriană.

Viitorul apărării: Lasere și sisteme anti-dronă

Multe dintre aceste sisteme promit să scadă costul apărării bazându-se pe electricitate sau platforme reutilizabile în locul rachetelor scumpe, însă majoritatea rămân limitate ca rază de acțiune, putere, toleranță la condiții meteorologice sau scară, și abia încep să fie desfășurate în afara mediilor de testare.

USS Preble, un distrugător din clasa Arleigh Burke, este prima și singura navă a marinei de până acum echipată cu acest laser începând cu 2 februarie 2026. Iron Beam este o armă laser de înaltă energie din clasa 100kW care angajează ținta cu viteza luminii. Este de obicei integrată în sisteme de apărare multi-stratificate.

Dispozitivul poate fi adaptat la diferite vehicule, atât terestre, cât și maritime. Acest sistem este format din cinci componente, inclusiv un fascicul laser de mare putere pentru a distruge dronele sau un sistem de bruiaj.

Până când acele sisteme se vor maturiza și vor putea fi desfășurate pe scară largă, forțele armate se bazează în continuare pe rachete de apărare aeriană dovedite pentru a opri dronele care amenință navele, bazele și orașele.

Provocarea pentru Statele Unite și aliații săi este dacă tehnologia anti-dronă poate avansa suficient de rapid și de ieftin pentru a se potrivi cu ritmul dronelor de atac, sau dacă apărarea împotriva lor va continua să se bazeze pe interceptoare costisitoare.