Strategia „Sell America”, apărută ca reacție la politicile comerciale și de securitate agresive ale administrației Trump, a reaprins dezbaterea despre rolul dolarului într-o lume multipolară. Atât președinta BCE, Christine Lagarde, cât și președintele chinez, Xi Jinping, au susținut un rol mai important pentru euro și renminbi ca monede de rezervă, notează El Economista.
Dolarul american este ancora sistemului monetar global. Timp de decenii, Statele Unite au beneficiat de un privilegiu exorbitant ca unic emitent al monedei de rezervă mondiale. Fostul secretar de stat Henry Kissinger obișnuia să spună că „dolarul este moneda noastră, dar este problema voastră”. Se estimează că acest avantaj ar putea echivala cu aproximativ 0,2 puncte procentuale din PIB-ul SUA. Dolarul a rămas fără rival chiar și după lansarea euro în 1999 și ascensiunea economică a Europei de Est și Asiei.
După criza balanței de plăți din Asia de la sfârșitul anilor ’90, consensul de la Washington susținea că țările asiatice trebuie să acumuleze rezerve în dolari pentru a reduce riscul ieșirilor de capital. Dolarul a devenit astfel ancora așa-numitului sistem Bretton Woods II.
În cadrul acestui acord tacit, economiile asiatice cu profil mercantilist și-au reciclat excedentele de cont curent în active denominate în dolari. Intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului în 2002 a impulsionat creșterea economică și comerțul global, în timp ce țările producătoare de materii prime au beneficiat de venituri excepționale din exporturi denominate în dolari.
Acumularea de mari excedente comerciale în China și în alte economii emergente (inclusiv țări din Golf și America Latină) a generat dezechilibre în contul de capital al Statelor Unite. Ancorarea la dolar a împiedicat astfel o reechilibrare a comerțului global prin cursurile de schimb. Pe măsură ce economia americană a importat capital din exterior, investițiile s-au accelerat atât în sectorul tehnologic, cât și în sectoare cu productivitate scăzută, cum ar fi locuințele. Aceste dezechilibre externe, împreună cu standarde relaxate de acordare a creditelor ipotecare și o mentalitate de bulă și fraudă, au dus la cea mai mare criză imobiliară și financiară din istoria recentă.
Dolarul american se confruntă cu vânturi potrivnice structurale. Dedolarizarea este pe buzele tuturor, dar căutarea unei noi ancore monetare rămâne neîncheiată.
Trezoreria Statelor Unite a susținut în mod tradițional o politică a dolarului puternic, însă Donald Trump a surprins piețele când a pledat pentru un dolar mai slab la Forumul de la Davos (întâlnire economică globală anuală din Elveția), înainte ca secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, să reafirme că un dolar puternic este în interesul SUA. În esență, Trump vrea să vândă mașini, iar Bessent știe că trebuie să vândă obligațiuni. Un dolar mai slab îmbunătățește competitivitatea producătorilor americani, dar pune în pericol atractivitatea activelor financiare ale țării.
Economia globală, mai puțin dependentă de un sistem centrat pe dolar?
Statele Unite au acumulat dezechilibre externe foarte semnificative. Potrivit estimărilor BEA (Biroul de Analiză Economică din SUA), pasivele brute față de exterior se ridică la 68 de trilioane de dolari, comparativ cu 41 de trilioane în active americane în străinătate. Poziția internațională netă a SUA reprezintă astfel pasive nete de 27 de trilioane de dolari, adică 89% din PIB. Legea Inflation Reduction Act a stimulat investițiile directe (interne și externe) în Statele Unite.
Fluxurile de investiții străine directe au crescut până la 80 de miliarde de dolari între 2021 și 2025, însă par să se fi plafonat sub actuala administrație. În ceea ce privește fluxurile de portofoliu, dimensiunea uriașă a piețelor bursiere americane ar putea favoriza un reechilibru pe măsură ce creșterea revine în Europa și Asia.
Pe de altă parte, inițiativele administrației Trump de a promova dezvoltarea criptomonedelor (inclusiv ideea creării unei rezerve strategice de Bitcoin) merg împotriva unui dolar puternic. Cu toate acestea, este puțin probabil ca criptomonedele să fie utilizate ca mijloc de schimb relevant pe termen scurt. Căutarea unei noi ancore monetare a împins și aurul și alte metale la maxime istorice. De fapt, autoritățile monetare (cu excepția notabilă a Băncii Centrale a Rusiei) și-au majorat rezervele de aur.
De la revenirea sa la Casa Albă, Donald Trump a adoptat o poziție agresivă în relațiile comerciale internaționale. Impactul tarifelor americane și agenda America First au împins alte țări să își consolideze legăturile comerciale între ele (de exemplu, acorduri între Canada și China, Uniunea Europeană și India, Uniunea Europeană și Mercosur).
Izolarea pe mai multe planuri a Statelor Unite (militar, economic, tehnologic) ar putea face ca economia globală să fie mai puțin dependentă de un sistem centrat pe dolar. Dacă America First ajunge să se transforme în America Alone (America singură), această nouă ordine mondială va avea implicații importante pentru dolar.