Postul intermitent nu este la înălțimea faimei sale pentru pierderea în greutate, potrivit celei mai ample revizuiri a dovezilor științifice realizate până în prezent. Această practică, foarte popularizată pe rețelele sociale pentru „beneficiile sale metabolice”, indică faptul că nu este mai eficientă decât ținerea unei diete sau adoptarea unui stil de viață sănătos, notează El Espanol.
Meta-analiza publicată de Sistemul Cochrane a inclus 22 de studii privind postul intermitent, cu aproape 1.995 de participanți adulți din America de Nord, Europa, China, Australia și America de Sud, care au fost monitorizați timp de 12 luni. Revizuirea evaluează diferitele modalități de post intermitent, inclusiv restricția alimentară în zile alternate, postul periodic și alimentația limitată în intervale de timp.
Cercetătorii, printre care Eva Madrid de la Institutul de Cercetare Sant Pau din Barcelona, compară postul intermitent cu recomandările alimentare tradiționale pentru a nu lua în greutate și cu situațiile în care nu există nicio intervenție.
Concluziile lor indică faptul că postul intermitent nu este deosebit de eficient pentru pierderea în greutate la adulții cu obezitate sau supraponderali, care au înregistrat o scădere moderată în greutate prin această practică.
Nicio diferență semnificativă față de o dietă obișnuită
În plus, autorii nu observă nicio diferență semnificativă față de consilierea dietetică obișnuită sau față de îmbunătățirea obiceiurilor de sănătate.
„Postul intermitent ar putea fi o opțiune rezonabilă pentru unele persoane, dar dovezile actuale nu justifică entuziasmul pe care îl vedem pe rețelele sociale față de această practică”, afirmă unul dintre autorii revizuirii, Luis Garegnani, cercetător la Spitalul Italian din Buenos Aires.
Cercetătorii recunosc că încă există puține studii care au analizat impactul pe termen lung al postului intermitent.
Având în vedere că obezitatea este tocmai o boală pe termen lung, acest lucru îngreunează existența unui suport științific solid pentru postul intermitent în acest moment. Din acest motiv, nu poate fi recomandat clinic, precizează aceștia.
În plus, majoritatea studiilor incluse au recrutat predominant populații albe din țări cu venituri ridicate. Prin urmare, autorii avertizează că rezultatele nu pot fi extrapolate la întreaga populație, deoarece ar putea varia în funcție de sex, vârstă, origine etnică, starea bolii sau tulburările ori comportamentele alimentare existente.
„Cu dovezile disponibile în prezent, este dificil să se facă o recomandare generală. Medicii vor trebui să adopte o abordare individualizată pentru fiecare caz atunci când consiliază adulții supraponderali în procesul de slăbire”, afirmă Eva Madrid.
Obezitatea, o problemă importantă de sănătate publică
Obezitatea este o problemă importantă de sănătate publică și a devenit una dintre principalele cauze de deces în țările cu venituri ridicate. Potrivit OMS, 2.500 de milioane de locuitori din țările bogate erau supraponderali în 2022, iar dintre aceștia 890 de milioane sufereau de obezitate.
„Ne aflăm în fața unei revizuiri riguroase. Cu toate acestea, calitatea multor studii este limitată, iar perioada de urmărire este scurtă, prin urmare nu reprezintă ultimul cuvânt”, afirmă Ana Belén Crujeiras, șefa Epigenomicii în cadrul grupului de Endocrinologie și Nutriție al Institutului de Cercetare în Sănătate din Santiago de Compostela (IDIS), într-o reacție preluată de Science Media Centre.
Crujeiras explică faptul că, dacă postul intermitent este realizat corect, se creează o stare de cetoză nutrițională care poate oferi beneficii pentru sănătate, deoarece moleculele cetonice au proprietăți antioxidante și antiinflamatorii.
„S-a observat că această stare de cetoză nutrițională este asociată cu o stare de bine și o calitate mai bună a vieții”, precizează ea.
Cu toate acestea, cercetătoarea subliniază că obezitatea este o boală cronică și că tratamentul acesteia trebuie să fie personalizat și întotdeauna sub prescripția unui specialist în nutriție sau endocrinologie.
„Pentru unele persoane funcționează anumite strategii terapeutice, iar pentru altele, altele, depinde de stilul de viață, preferințele personale și profilul molecular și fiziologic”, concluzionează.