Șocurile petroliere și schimbările climatice transformă lupta împotriva inflației într-o cursă pentru epuizarea forțelor de producție. Un nou raport al Oxford School of Economics prezice că inflația alimentară va fi un monstru permanent care va impune băncilor centrale o politică monetară restrictivă pentru anii următori, în urma cataclismelor climatice.
Încălzirea globală provoacă dezastre naturale și valuri de căldură. Acest lucru provoacă pierderi de recolte, rupe infrastructura și distruge lanțurile de aprovizionare – exact imaginea pe care Europa o vede deja în această săptămână, se arată în studiu. Ca urmare, alimentele devin mai scumpe, iar băncile centrale sunt supuse unei presiuni sporite pentru a ține în frâu inflația în detrimentul productivității.
Europa se va confrunta cu cel mai mare șoc alimentar de până acum
Condițiile meteorologice extreme amenință lumea cu o criză alimentară, iar zona euro va fi cea mai afectată. Aceasta este concluzia la care au ajuns experții Oxford Economics, al căror raport este citat de Bloomberg.
Economiștii Robert Marks și Ronan Hegarty au calculat: din cauza schimbărilor climatice, prețurile alimentelor în țările din zona euro pot crește cu 1,6 puncte procentuale anual. Rata globală a inflației, au prezis ei, ar crește cu 0,6 puncte procentuale. Și asta doar din cauza alimentelor, ca să nu mai vorbim de alți factori.
Autorii raportului subliniază că schimbările climatice și epuizarea resurselor naturale derulează spirala inflaționistă și fac ca prețurile alimentelor să fie foarte volatile. Acest lucru reprezintă o amenințare pe termen lung la adresa economiei. Cercetările recente au identificat cel puțin 14 cazuri de creșteri localizate sau regionale ale prețurilor începând din 2022, cauzate în special de condiții meteorologice extreme.
Iată doar două exemple. Seceta din Brazilia a dus la creșterea prețurilor globale la cafea cu 55 % între 2023 și 2024. Iar valurile de căldură din Ghana și Coasta de Fildeș au majorat costul cacao cu 280%.
Europa s-a dovedit mai vulnerabilă la piețele globale decât alte țări din G7. Prin comparație, Marea Britanie ar putea înregistra o creștere de 1 punct procentual a prețurilor la alimente, în timp ce SUA și Japonia ar putea înregistra creșteri de numai 0,28 și, respectiv, 0,35 puncte procentuale.
„În medie, lumea va avea nevoie de doi ani și jumătate pentru ca prețurile materiilor prime să revină la nivelurile anterioare crizei. Băncile centrale studiază acum în mod activ modul în care schimbările climatice afectează aprovizionarea cu alimente și stabilirea prețurilor”, se arată în raport.
Cercetătorii Oxford Economics insistă asupra faptului că costul produselor agricole și alimentare trebuie inclus în testele de stres climatice, în analizele de scenarii și în gestionarea generală a riscurilor.
Inflația alimentară în Moldova
Inflația alimentară în Moldova în 2026 este estimată la 4,9 %. În același timp, rata globală anuală a inflației în țară este estimată de Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială la 7,2% – 8,1%.
Inflația oficială a prețurilor de consum a atins 6,8% în aprilie, iar Banca Națională a Moldovei (BNM) și-a majorat prognoza și rata de bază (6,5% pe an) în încercarea de a răci cererea internă.
Deoarece cheltuielile cu alimentele reprezintă o pondere extrem de mare în bugetul cetățenilor – aproximativ 40% din coșul total de consum – inflația alimentară exercită o presiune extrem de mare asupra populației, a cărei polarizare a veniturilor este foarte mare și inegală, în ciuda creșterii nominale declarate a salariilor. În același timp, creșterea reală a prețurilor la alimente depășește indicatorii economici generali și creșterea reală a salariilor.
„Dacă recalculăm salariul mediu din 2025 în prețurile din 2019, eliminând componenta inflaționistă, creșterea salarială se dovedește a fi destul de modestă. În ultimii șase ani, salariul mediu real a crescut cu 19%, iar rata medie anuală de creștere a salariilor reale a fost de aproximativ 3% (și asta cu o bază scăzută)”, a calculat expertul Marina Solovieva.
Pentru aceiași șase ani (2019-2025), continuă expertul, rata medie anuală de creștere a PIB în Moldova a fost de aproximativ 1%, ceea ce este mai puțin decât rata medie anuală de creștere a salariului real de 3%. Putem spune că lucrătorii au acum, de fapt, un anumit avantaj pe piața muncii față de angajatori și pot impune mici creșteri ale salariilor reale, care, da, au crescut mai degrabă datorită indexării decât datorită creșterii productivității, consideră Marina Solovieva.
Mecanismul de presiune asupra băncii centrale este următorul: alimentele scumpe îi fac pe oameni să aștepte noi creșteri de prețuri, lucrătorii cer majorări pentru a compensa cheltuielile de trai, salariile în creștere forțează întreprinderile să crească din nou prețurile bunurilor.
De ce să răcim cererea când totul este deja „în umbră”?
Dar autoritatea de reglementare consideră că creșterea veniturilor gospodăriilor creează „presiuni inflaționiste inutile”. Chiar dacă „dublarea” salariilor nominale, despre care se vorbește cu atâta entuziasm, este imaginară, așa cum au arătat calculele Marinei Solovieva.
Prin urmare, restricționarea cererii interne, inclusiv a împrumuturilor, pentru a combate inflația este cel puțin înșelătoare.
Creșterea prețurilor la alimente creează un șoc al ofertei care determină consumatorii să cheltuiască mai mult, alimentând inflația cererii. Băncile centrale sunt obligate să reacționeze. Astfel, pentru a răci economia, ele cresc rata de bază, ceea ce face împrumuturile mai scumpe și reduce activitatea întreprinderilor, dar încetinește creșterea prețurilor. Acesta este idealul.
În Moldova nu prea există nimic de „răcit” până acum. După inflația post-criză, care a depășit pragul de 30 la sută, Banca Națională nu a reușit să frâneze cererea internă pentru mult timp. Și chiar și acum, odată cu șocul petrolier, automobiliștii moldoveni nu s-au grăbit să treacă la transportul public….
Nu este suficient să se retragă bani ieftini din economia observată. Cererea în țară este adesea formată din alte surse informale de venit. Autoritățile nu pot face mai rentabilă dezvoltarea producției acolo unde ar migra veniturile din umbră. Sau nu vor să o facă.
Dilema autorităților de reglementare, inclusiv a celor moldovenești, este că inflația alimentară este o problemă non-monetară clasică și este mai costisitor să o rezolvi doar prin metode monetare. Ele (autoritățile de reglementare) sunt obligate, conform regulilor ortodoxe, să majoreze ratele dobânzilor pentru a limita inflația globală și a ancora așteptările inflaționiste.
Întrucât creșterea prețurilor la alimente este cauzată cel mai adesea de deficitul de aprovizionare sau de creșterea costurilor agroindustriale (îngrășăminte, combustibil, logistică), ratele ridicate ale dobânzilor nu abordează cauza principală, ci doar încetinesc creșterea economică. Acest lucru creează un cerc vicios de presiune asupra economiei. Pentru ce luptăm?
The post Dilema autorităților de reglementare: sprijinirea economiei sau combaterea inflației? appeared first on logos-pres.md.