Un număr uriaș de oameni a sosit în Marea Britanie între 2021 și 2024, un val fără precedent pe care Reform UK, un partid populist de dreapta, îl numește „valul Boris”. La apogeu, în anul până în martie 2023, aproape 1,5 milioane de imigranți au venit în Marea Britanie. Office for National Statistics consideră că mult mai puțini oameni au plecat, astfel că migrația netă a ajuns la 944.000.
Mulți dintre migranți erau lucrători atrași de un regim de vize recent liberalizat. Alții erau studenți, cărora li s-a permis recent să lucreze după absolvire. Alții erau locuitori din Hong Kong și ucraineni care fugeau de opresiune și invazie, scrie The Economist.
Cât de mult s-au schimbat lucrurile în Marea Britanie
Migrația netă către Marea Britanie anul trecut a fost de 171.000, cel mai scăzut nivel din 2012, dacă excludem anii pandemiei. Numărul total va fi probabil și mai mic anul acesta, în mare parte pentru că numărul migranților economici continuă să scadă rapid.
Între ianuarie și martie, doar 5.900 de persoane au solicitat vize pentru lucrători calificați, față de 19.100 în urmă cu doi ani. Cererile pentru vize de studenți sunt, de asemenea, în scădere. James Bowes de la Universitatea Warwick consideră că migrația netă ar putea deveni chiar negativă în 2026.
În doar câțiva ani, Marea Britanie a trecut de la o țară remarcabil de deschisă la una remarcabil de închisă, o realizare considerabilă, dar nu una lăudabilă. Sub presiunea publică, guvernele succesive au redus toate tipurile de imigrație pe care le-au putut controla. Au oprit fluxul nu doar al celor cu venituri mici, precum lucrătorii din îngrijire, ci și al celor cu venituri mari.
Nu au obținut însă un beneficiu politic. Jumătate dintre britanici cred în continuare că imigrația este în creștere, probabil pentru că se concentrează asupra solicitanților de azil, al căror număr a rămas relativ constant, la aproximativ 100.000 pe an.
Noile restricții au apărut odată cu Brexitul
Madeleine Sumption, autoarea unei noi cărți, „What is Immigration Policy For?”, spune că Marea Britanie este atrasă de măsuri dure. Țara este atractivă la nivel global, în parte pentru că folosește limba engleză și în parte pentru că are reputația, meritată, de a fi un loc bun pentru imigranți. Pentru a atinge un anumit nivel de migrație, Marea Britanie va avea probabil nevoie de restricții mai stricte decât, de exemplu, Portugalia sau Suedia.
Noile restricții au apărut după eliminarea libertății de circulație în ianuarie 2021, odată cu ieșirea din Uniunea Europeană. Imigrația din Europa, care depășise imigrația din alte regiuni în mare parte a anilor 2010, a scăzut brusc. În același timp însă, pentru a compensa, guvernul a introdus un regim mai liberal pentru non-europeni, permițând intrarea multor lucrători cu salarii modeste. Africanii și asiaticii au profitat de oportunitate. Numărul vizelor de muncă și studiu acordate indienilor, cel mai mare grup de migranți în ultimii ani, s-a triplat între 2019 și 2022. Numărul vizelor acordate nigerienilor a crescut de zece ori.
Marea Britanie a schimbat direcția de atunci în mod constant. În 2024, a crescut pragurile salariale pentru companiile care doreau să angajeze migranți calificați și a impus imigranților o taxă mai mare pentru utilizarea sistemului public de sănătate, ceea ce înseamnă, practic, o dublă taxare, deoarece aceștia plătesc deja impozit pe venit. Lucrătorilor din îngrijire li s-a interzis să își aducă membrii familiei. Venitul necesar pentru a aduce un soț sau o soție din străinătate a crescut cu 55%.
Presiunea a continuat sub guvernarea laburistă
Pragurile salariale au crescut din nou în 2025. Vizele de muncă pe termen lung sunt acordate, în mod normal, doar celor considerați foarte calificați. În decembrie 2025, taxa pe care companiile trebuie să o plătească statului pentru a angaja astfel de persoane a fost majorată cu o treime, până la 1.320 de lire pe an. Cerințele lingvistice au fost înăsprite. Studenții străini pot încă lucra în Marea Britanie după absolvire, dar din ianuarie perioada va fi redusă de la doi ani la 18 luni.
Între timp, Ministerul de Interne intensifică controalele asupra angajatorilor. Aproximativ 124.000 de companii au licențe pentru a sponsoriza lucrători calificați din străinătate. În ultimul an, guvernul britanic a revocat 4.369 de licențe, mai multe decât în cei opt ani precedenți la un loc. Autoritățile susțin că vizează firmele incorecte, dar sunt afectate și cele oneste.
Chetal Patel, de la firma de avocatură Bates Wells, spune că firmele sunt sancționate pentru abateri minore, cum ar fi faptul că nu anunță concediul de maternitate al angajaților străini, ceea ce poate părea că salariile scad sub pragurile stabilite.
Dacă oamenii obișnuiți nu au observat încă restricțiile, companiile le simt deja. Jarmila Entezari de la IMD Solicitors observă că tot mai puține firme solicită licențe pentru a sponsoriza lucrători migranți. „Este foarte costisitor să sponsorizezi pe cineva”, spune ea. În același timp, numărul solicitărilor din partea companiilor amenințate cu pierderea licențelor este în creștere.
Încercarea guvernului de a selecta doar imigranți „dezirabili” nu funcționează
Din punct de vedere economic, limitarea imigrației la persoane foarte calificate și bine plătite pare o idee bună. Este mai eficient decât acordarea de excepții pentru industrii care susțin că nu pot supraviețui fără imigranți, ceea ce ar încuraja lobby-ul. Totuși, abordarea guvernului este ciudată. Deoarece se aplică praguri salariale specifice fiecărui post, precum și unul general, un director de marketing cu un salariu de 87.000 de lire poate fi respins, în timp ce un cercetător în știința sportului poate fi acceptat cu 42.000 de lire.
Încercarea guvernului de a selecta doar imigranți „dezirabili” nu funcționează în practică. Numărul vizelor pentru lucrători în îngrijire a scăzut, așa cum era de așteptat. Dar și numărul vizelor pentru specialiști IT a scăzut, de la aproximativ 28.000 în 2022 la 10.000 anul trecut. Unii lucrători calificați pot să nu îndeplinească noile cerințe salariale și lingvistice sau pot fi descurajați de climatul politic. Premierul Keir Starmer s-a plâns că sunt acordate prea multe vize pentru ingineri.
Mulți dintre imigranții africani și asiatici ajunși în Marea Britanie după începutul anilor 2020 sunt descriși ca necalificați și neproductivi. Keir Starmer a declarat anul trecut că unele industrii au devenit „aproape dependente de importul de forță de muncă ieftină”. „Nu am avut niciodată, în istoria acestei țări, atât de multă migrație slab calificată într-un timp atât de scurt”, a spus ministrul de interne, Shabana Mahmood, în martie.
Nu toți migranții sunt însă slab plătiți sau necalificați
Indiferent de tipul de viză, salariul mediu al unui angajat născut în India este de 32.400 de lire pe an, iar al unui angajat născut în Nigeria este de 34.000 de lire. Britanicii nativi au un salariu mediu de 30.900 de lire. Deși nu toți migranții lucrează, adulții dintre ei au o probabilitate ușor mai mare de a avea un loc de muncă decât localnicii.
Migration Observatory a arătat că persoanele din afara UE câștigă inițial mai puțin. Totuși, veniturile migranților recenți depășesc rapid media națională. Această creștere poate fi explicată parțial prin faptul că lucrătorii slab plătiți, precum studenții care lucrează part-time, pleacă mai devreme din țară. De asemenea, reflectă progresul rapid al migranților, care sunt adesea foarte motivați. Dawood Ibtehsam, venit din Pakistan, a început ca șofer de livrări și muncitor în depozit, iar acum are 77 de angajați.
Cel mai recent plan al guvernului pentru reducerea migrației nete implică îngreunarea obținerii rezidenței permanente și, implicit, a cetățeniei. Ministerul de Interne analizează prelungirea perioadei standard de calificare de la cinci la zece ani. Persoanele cu venituri mici ar trebui să aștepte mult mai mult. Propunerea ar putea să nu fie adoptată. Politicieni laburiști, inclusiv Angela Rayner, au criticat ideea ca fiind „nebritanică”, deoarece ar afecta oameni deja stabiliți în țară.
S-a demonstrat în mod repetat că obținerea cetățeniei aduce beneficii economice
Prelungirea perioadei în care migranții rămân într-un statut incert poate părea avantajoasă pentru bugetul de stat, deoarece aceștia și angajatorii lor continuă să plătească taxe și contribuții la sistemul de sănătate, fără a beneficia de prestații sociale. În același timp, ei rămân legați de angajatori, ceea ce le reduce productivitatea. Limitarea mobilității forței de muncă este dăunătoare atât pentru migranți, cât și pentru economie.
Un studiu realizat în Olanda de Floris Peters, Maarten Vink și Hans Schmeets a estimat că naturalizarea crește rata de ocupare cu 12% în rândul bărbaților și cu 13% în rândul femeilor. De asemenea, migranții își găsesc mai repede un loc de muncă înainte de a obține cetățenia.
Guvernele succesive au reușit să facă Marea Britanie mai puțin atractivă pentru imigranți. Din păcate, este posibil să fi făcut și imigranții care ajung acolo mai puțin atractivi pentru britanici. Pe măsură ce numărul lucrătorilor migranți a scăzut, solicitanții de azil au devenit o parte mai mare a totalului. Modificările propuse privind rezidența și cetățenia ar putea face ca cei care vin pentru muncă să aibă mai puțin succes și, implicit, să fie mai puțin apreciați. Numerele nu sunt totul.