La 4 iunie 1920 a fost semnat Tratatul de Pace de la Trianon, unul dintre documentele care au stat la baza noii arhitecturi politice a Europei după Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat de Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte state aliate, pe de o parte, și de Ungaria, pe de altă parte.
Potrivit informațiilor din Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, documentul a contribuit la încheierea oficială a unui conflict care a durat peste patru ani și a provocat aproximativ 20 de milioane de victime, militari și civili.
Delegația României la Conferința de Pace de la Paris a fost condusă de Ion I.C. Brătianu, avându-l consilier pe probleme militare pe colonelul Toma Dumitrescu.
Pentru români, Tratatul de la Trianon a avut o semnificație aparte, deoarece a consacrat pe plan internațional Unirea Transilvaniei cu România, decisă la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia.
Prima parte a tratatului include Pactul Societății Națiunilor, considerat prima încercare de creare a unui sistem internațional de securitate colectivă pentru prevenirea și soluționarea conflictelor dintre state.
Istoricii notează că recunoașterea internațională a unirii a fost rezultatul unor negocieri diplomatice complexe desfășurate la Paris și Londra, dar și al eforturilor depuse de reprezentanții României pentru susținerea intereselor naționale în cadrul Conferinței de Pace.
Cu ocazia aniversării, Ministerul Afacerilor Externe al României a publicat documente și informații din Arhivele Diplomatice referitoare la semnarea tratatului și la rolul acestuia în configurarea Europei postbelice.