De ce nu este suficient IMC-ul
Indicele de masă corporală (IMC) a fost mult timp standardul clinic și de cercetare pentru măsurarea obezității, însă nu arată unde se acumulează grăsimea în corp. Grăsimea depozitată în diferite regiuni anatomice se comportă biologic în moduri foarte diferite, scrie Psypost.
Grăsimea viscerală, cea depusă în jurul organelor interne, eliberează substanțe inflamatorii asociate cu neuroinflamația și neurodegenerarea. În schimb, grăsimea de la nivelul membrelor a fost, în anumite contexte, considerată protectoare.
În ciuda acestor diferențe, majoritatea cercetărilor anterioare privind obezitatea și sănătatea creierului s-au bazat exclusiv pe IMC, lăsând neclar rolul fiecărui tip de grăsime în îmbătrânirea creierului și declinul cognitiv.
Cum a fost realizat studiul
Condus de Anqi Qiu de la Universitatea Politehnică din Hong Kong, studiul a analizat datele a peste 18.000 de participanți din UK Biobank, cu o vârstă medie de aproximativ 62,5 ani, dintre care aproximativ 45% bărbați.
Grăsimea din brațe, picioare, trunchi și cea viscerală, din zona abdominală profundă, a fost măsurată cu precizie folosind o tehnică specializată numită absorpțiometrie duală cu raze X (DXA).
Sănătatea creierului a fost evaluată prin mai multe tipuri de imagistică prin rezonanță magnetică, inclusiv RMN structural, RMN funcțional în stare de repaus și imagistică de difuzie. Participanții au completat și teste cognitive care au evaluat raționamentul, memoria, funcțiile executive și viteza de procesare.
Metode statistice au fost folosite pentru a elimina influența IMC-ului total, astfel încât efectele fiecărei regiuni de grăsime să fie analizate independent.
Ce au descoperit cercetătorii
Rezultatele au arătat că fiecare tip de grăsime este asociat cu modele distincte de schimbări neurologice.
Grăsimea din brațe și trunchi a fost asociată în mod special cu subțierea cortexului senzoriomotor, o regiune implicată în mișcare și senzații. Grăsimea din brațe a fost, de asemenea, legată constant de reducerea volumului hipocampului, o zonă esențială pentru memorie.
Toate cele patru tipuri de grăsime au fost asociate cu reducerea volumului structurilor profunde ale creierului și cu slăbirea conexiunilor dintre regiunile implicate în mișcare și coordonare.
Grăsimea viscerală, cea mai periculoasă
Grăsimea viscerală, cea care se acumulează în jurul organelor abdominale, s-a evidențiat ca fiind cea mai dăunătoare.
Aceasta a fost cel mai puternic asociată cu deteriorarea substanței albe a creierului, rețeaua de conexiuni care leagă diferite zone cerebrale.
Cercetătorii au observat semne de scădere a densității fibrelor nervoase, acumulare crescută de lichid în țesutul cerebral și dezorganizarea acestora.
Un rol neașteptat al grăsimii de pe picioare
În mod surprinzător, grăsimea de la nivelul picioarelor a fost asociată în mod specific cu slăbirea conexiunilor din sistemul limbic, responsabil de emoții, memorie și recompensă.
Autorii sugerează că acest efect ar putea fi legat de leptină, un hormon secretat în cantități mai mari de grăsimea din partea inferioară a corpului și care acționează asupra zonelor cerebrale implicate în memorie.
Legătura cu „vârsta creierului”
Studiul a folosit modele informatice pentru a calcula o „vârstă a creierului” pentru rețelele neuronale ale participanților.
Cercetătorii au descoperit că îmbătrânirea mai rapidă a creierului, în special în rețelele senzoriomotorii, limbice și în rețeaua implicită, este principalul mecanism prin care grăsimea regională afectează performanța cognitivă.
În toate testele de gândire, grăsimea viscerală a avut cele mai puternice efecte negative asupra funcției cognitive.
„Aceste rezultate evidențiază importanța luării în considerare a distribuției regionale a grăsimii, dincolo de IMC, în evaluarea legăturilor cu îmbătrânirea creierului și a funcțiilor cognitive.”
Limitările studiului
Studiul are și câteva limitări importante. Designul transversal nu poate stabili o relație de cauzalitate, adică nu se poate spune clar dacă grăsimea provoacă schimbările din creier sau invers.
De asemenea, majoritatea participanților au fost britanici albi, ceea ce limitează aplicabilitatea rezultatelor la populații mai diverse.
În plus, scanările DXA nu pot diferenția complet între grăsimea subcutanată și cea viscerală în zona trunchiului, ceea ce poate limita înțelegerea exactă a efectelor fiecăreia.
Studiul, intitulat „Regional adiposity shapes brain and cognition in adults”, a fost realizat de Die Zhang, Yingji Fu, Chenye Shen, Chaoqiang Liu, Nanguang Chen, Hua Cao, Kui Kai Lau și Anqi Qiu.