Stanislav Gilețki, director adjunct al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), consideră că această suspendare nu reprezintă o problemă de lichiditate bugetară, ci un simptom al unei probleme mai profunde. Programul, lansat în 2018 pentru a extinde accesul tinerilor la creditele ipotecare, a căpătat o amploare pe care autoritățile nu o mai pot controla în prezent.
Programul și-a epuizat resursele în forma sa actuală
După declarația Ministerului Finanțelor conform căreia în următoarele săptămâni se va lua o decizie cu privire la viitorul programului, Gilecki a pregătit o notă analitică în care a analizat posibilitățile de continuare a acestui proiect.
„Analiza arată că programul Prima Casă a devenit una dintre măsurile de succes ale politicii de stat din ultimii ani. Acesta a contribuit la maturizarea pieței ipotecare și a deschis accesul la proprietăți imobiliare pentru mii de familii. În același timp, succesul programului creează necesitatea reformării acestuia pentru a asigura utilizarea cât mai eficientă a fondurilor publice. Piața s-a schimbat, băncile comerciale concurează relativ bine în segmentul ipotecar, iar continuarea programului în forma sa actuală riscă să transforme instrumentul de politică socială într-o subvenționare a cererii generale, care va continua să exercite presiune asupra bugetului”, afirmă autorul.
La opt ani de la lansarea programului, au fost achiziționate peste 8.000 de locuințe cu garanție de stat, iar aproximativ 6.400 de beneficiari primesc în prezent plăți lunare.
Numai în al doilea trimestru al anului 2025, contractele din cadrul programului Prima Casă Plus au depășit jumătate din totalul contractelor ipotecare noi emise de bănci, ceea ce demonstrează că programul nu mai vizează exclusiv segmentul care nu are acces la creditul comercial.
Trebuie să ne gândim la viitor
Autorul evidențiază trei probleme principale care necesită intervenție în perioada următoare.
Cea mai subestimată problemă este povara bugetară pentru următorii 20-30 de ani. Fiecare contract de compensare reprezintă o obligație bugetară pe întreaga durată a creditului. Aproximativ 6.400 de beneficiari de compensații generează anual cheltuieli de aproximativ 150 de milioane de lei, care vor rămâne o povară pentru buget încă două decenii și jumătate, indiferent de evoluția economică sau de prioritățile viitoare ale guvernului.
Suspendarea plăților în aprilie 2026 este tocmai un simptom al acestei probleme. Fluxul obligațiilor existente, combinat cu noile cereri, depășește limita anuală de alocare a fondurilor.
Presiunea asupra cererii se reflectă în prețuri. Pe o piață în care oferta de locuințe noi rămâne concentrată geografic și relativ neelastică, stimularea cererii contribuie la creșterea prețurilor.
Indicele prețurilor imobiliare, calculat de Banca Națională a Moldovei, a atins 226,7% în al patrulea trimestru al anului 2025, crescând cu 26,8% față de anul precedent.
Programul nu este singura cauză a creșterii monstruoase a prețurilor, consideră Gilețki, dar a contribuit la redistribuirea presiunii asupra pieței vânzărilor.
Grupul țintă s-a extins constant cu fiecare nouă iterație a politicii de stat. Programul a început să accepte solicitanți pe baza vârstei și a statutului profesional, dar fără restricții de venit, iar fiecare modificare ulterioară a extins cercul beneficiarilor.
Odată cu programul Prima Casă Plus, acesta a fost deschis pentru reprezentanți deloc săraci ai profesiilor liberale, precum avocați, notari, executori judecătorești, și a ridicat plafonul valorii locuinței la 2,5 milioane de lei, ceea ce depășește valoarea locuințelor „sociale” și atinge segmentul mediu-superior al pieței.
Astfel, statul subvenționează, în final, o cerere care ar fi fost satisfăcută oricum.
Cum se poate reforma programul?
Pe baza analizei efectuate, expertul IPRE oferă următoarele recomandări:
– Restrângerea programului la grupurile prioritare de populație. Programul reformat trebuie să se concentreze pe câteva categorii pentru care intervenția statului are o justificare clară din punctul de vedere al politicii publice.
De exemplu, familiile tinere cu trei sau mai mulți copii (în logica sprijinului demografic) și funcționarii publici din sectoarele cu deficit cronic de personal, precum educația și sănătatea (în logica păstrării personalului).
Dacă o categorie poate obține un credit comercial în condiții rezonabile, statul nu mai are motive să-i subvenționeze cererea.
– Limitarea venitului în locul limitării prețului. Introducerea unei limite a venitului, calculată ca un multiplu al salariului mediu din economie, cu o ajustare anuală automată pe baza datelor Biroului Național de Statistică.
În cazul limitării funcționale a venitului, limitarea costului locuinței respective devine inutilă, iar gradul de îndatorare va determina în mod natural ce își pot permite oamenii. Mecanismul automat va permite evitarea modificărilor legislative repetate și va proteja programul de pierderea relevanței;
– Eliminarea mecanismului de compensații lunare. Înlocuirea compensației lunare a sumei creditului cu o subvenție unică pentru avansul inițial, acordată la momentul achiziției.
Această modificare răspunde direct problemei angajamentelor bugetare pe 20-30 de ani. Subvenția unică reprezintă cheltuieli vizibile, ușor de planificat, care nu creează inerție pe termen lung și reduc barierele pentru obținerea ajutorului, fără a crea o dependență permanentă de buget;
– Revenirea la un nivel rezonabil al îndatorării. Modificarea din 2024, care a majorat nivelul maxim al îndatorării de la 50% la 70% din venitul net, a fost o greșeală. La 70%, o familie devine vulnerabilă la cele mai mici șocuri, cum ar fi pierderea locului de muncă, cheltuieli medicale neașteptate sau creșterea ratei dobânzii.
Revenirea la pragul de 50% restabilește marja de siguranță atât pentru beneficiarii ajutoarelor, cât și pentru sistemul bancar, consideră Stanislav Gilecki.
The post Programul „Prima Casă” trebuie restructurat – spune un expert appeared first on logos-pres.md.