Faptul că Saxonia-Anhalt este un land mic nu reprezintă o consolare. Ceea ce se întâmplă acolo s-ar putea întâmpla și în altă parte, iar miza nu ar putea fi mai mare. AfD dorește ca Germania să se retragă din NATO, din Uniunea Europeană și din zona euro. Partidul îl susține deschis pe președintele rus Vladimir Putin și urmărește să reorienteze politica externă a țării de la Occident către Kremlin.
Șocul din ziua alegerilor a fost amplificat de rezultatul slab – sau, mai degrabă, de prăbușirea totală – a Uniunii Creștin-Democrate (CDU) de centru-dreapta, care fusese partidul de guvernământ din Saxonia-Anhalt. Ponderea sa din voturi s-a înjumătățit efectiv, în ciuda unei participări la vot substanțial mai ridicate. Coaliției de guvernare de la Berlin, și în special cancelarului Friedrich Merz, i s-a atribuit pe scară largă o mare parte din vina pentru acest rezultat – și nu fără justificare.
O criză de autoritate
Dezintegrarea CDU a devenit o posibilitate realistă la nivel național, prefigurând o criză de coaliție și de guvernare la Berlin. La urma urmei, Germania se confruntă cu o creștere economică persistent slabă și cu eșecul de a promova reformele urgent necesare ale sistemului fiscal și ale principalelor programe de securitate socială, inclusiv pensiile, asistența medicală și îngrijirea pe termen lung.
Stabilitatea politică și previzibilitatea au fost întotdeauna piloni importanți ai democrației germane de după război, atât înainte, cât și după reunificarea din 1990. Statul de drept puternic al Republicii Federale, ancorarea strategică în Occident și angajamentul ferm față de proiectul integrării europene i-au permis acesteia să construiască încredere cu vecinii și foștii adversari din timpul războiului. Aceste angajamente au făcut posibilă reunificarea.
Se apropie oare sfârșitul tuturor acestor lucruri? Se prăbușesc oare pilonii? Dacă da, restul Europei s-ar confrunta din nou cu „problema germană”. Pentru prima dată în multe decenii, europenii ar trebui să se întrebe în ce direcție se îndreaptă cea mai mare și mai puternică țară din mijlocul lor. Nu ar mai fi siguri dacă Germania este ferm ancorată în Europa și în NATO sau dacă urmează din nou o traiectorie națională proprie.
Stabilitatea în UE este în joc
Desigur, încă nu s-a decis nimic. Dar pericolul este real, iar combinat cu criza politică care se profilează în Franța – unde extrema dreaptă este, de asemenea, în ascensiune –, consecințele pentru Uniunea Europeană ar putea fi dezastruoase. Restul Europei trebuie să țină seama acum de faptul că atât Franța, cât și Germania – cele două state membre cele mai mari și indispensabile ale UE – acționează dintr-o poziție de slăbiciune internă, fiecare fiind amenințată din interior de propria sa versiune a noului naționalism.
Semnele unui scenariu european de coșmar sunt deja vizibile. Gândiți-vă ce ar însemna dacă crizele politice și economice care afectează parteneriatul franco-german ar converge. Pe malul vestic al Rinului s-ar afla un guvern lipsit de majoritate parlamentară și care se confruntă cu o creștere economică slabă și o datorie publică exorbitant de mare; iar pe malul estic s-ar afla o țară care se confruntă, la rândul ei, cu o creștere economică slabă, o instabilitate politică previzibilă la nivel federal și o criză de identitate evidentă.
În acest scenariu, motorul franco-german de neînlocuit al UE s-ar opri brusc. Dacă cele două state membre cele mai mari și mai importante ar ceda renationalizării politice, este greu de imaginat că UE și moneda euro ar putea supraviețui.
Mai grav, această criză existențială care se profilează pentru UE se desfășoară pe fundalul războiului care continuă în Ucraina, al unei amenințări rusești persistente la adresa continentului și al retragerii militare a Americii din Europa. Săptămânile și lunile următoare s-ar putea dovedi decisive pentru Europa. Noul naționalism reprezintă o trădare deschisă a proiectului european de după război și un vot în favoarea Rusiei. Dacă suveranitatea, valorile și libertatea europeană vor putea supraviețui în acest an și în 2027 a devenit o întrebare deschisă.
Joschka Fischer, ministru de externe și vicecancelar al
Germaniei între 1998 și 2005, a fost lider al Partidului Verde german timp de aproape 20 de ani.
© Project Syndicate, 2026.
www.project-syndicate.org
The post Reapariția „problemei germane” appeared first on LOGOPRESS.