
În 1960, Science, una dintre cele mai importante reviste științifice din lume, a publicat un articol cu un titlu fără echivoc: „Apocalipsa: vineri, 13 noiembrie 2026”. Acesta prevedea că, la acea dată din viitor – la puțin peste o lună de astăzi – populația umană avea să se apropie de infinit și, practic, să se anihileze singură.
Caracterul extravagant al afirmației a atras o atenție largă din partea publicului. Și mai surprinzător – pentru că cercetarea și matematica aflate la baza articolului păreau solide – materialul a beneficiat și de o atenție științifică atentă și susținută.
Autorii – Heinz von Foerster, profesor austro-american și expert în cibernetică, și doi dintre studenții săi, Patricia M. Mora și Lawrence W. Amiot – susțineau că populațiile umane sunt excepționale și că ar putea crește dincolo de o rată exponențială, într-un ritm care să accelereze continuu.
„Stră-strănepoții noștri nu vor muri de foame”, susțineau ei. „Vor fi striviți până la moarte.”
Articolul a fost citat în mod regulat, iar previziunile sale păreau remarcabil de precise – până în jurul anului 1993, la jumătatea drumului către „apocalipsa” prezisă, când populația globală a început să rămână în urma estimărilor, potrivit The Conversation.
Astăzi, rata globală a natalității este puțin mai mică de jumătate față de cea din 1960. Cu toate acestea, articolul rămâne un exemplu remarcabil al modului în care știința riguroasă poate fi combinată cu arta spectacolului pentru a obține un efect uluitor.
Capacități umane unice
La mijlocul secolului al XX-lea, preocuparea societății față de creșterea populației globale și potențialul acesteia de a duce la lipsa resurselor și la conflicte geopolitice era tot mai mare. La baza multora dintre aceste temeri se afla acceptarea, implicită sau explicită, a ideii malthusiene potrivit căreia, în timp ce populația are potențialul de a crește exponențial, această creștere este permanent limitată de capacitatea sa de a se hrăni.
În articolul lor, însă, von Foerster și coautorii săi susțineau că, în ceea ce privește populațiile, oamenii ar putea fi o excepție.
Având în vedere capacitatea noastră de a comunica și de a forma „coaliții” care ne ajută să rezolvăm probleme, creșterea densității populației ar putea însemna pur și simplu mai multe oportunități de colaborare.
Astfel, numărul nostru ar putea crește nu doar într-un ritm exponențial, ci într-un ritm care accelerează continuu.
Apoi au folosit 24 de estimări ale populației mondiale, care acopereau ultimii 2.000 de ani, pentru a arăta că numărul oamenilor a depășit, de fapt, în mod constant așteptările. Toate acestea au fost prezentate într-un limbaj calm, științific, susținut de ecuații matematice complexe.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
„Striviți până la moarte”
Von Foerster și coautorii săi au proiectat apoi aceste date istorice în viitor, calculând că, datorită unei creșteri care accelera continuu, în anul 2026 numărul oamenilor avea să se apropie de infinit.
Din fericire, aceeași capacitate de colaborare care a contribuit la dezvoltarea speciei noastre de-a lungul istoriei ar putea acum să prevină această catastrofă. Deoarece este puțin probabil să vrem să ne reducem durata vieții, au concluzionat autorii, ar trebui să colaborăm pentru a reduce la jumătate rata globală a natalității.
Publicarea articolului a provocat imediat agitație. Au apărut materiale în Time și The New York Times, iar mulți comentatori au interpretat articolul ca pe un comentariu ironic despre temerile legate de creșterea populației.
O explozie demografică
În loc ca povestea să dispară treptat, s-a întâmplat ceva neașteptat. Când Science a publicat scrisori adresate redacției de matematicieni și demografi care atacau munca lui von Foerster și a colegilor săi – calificând-o drept „ridicolă” și „în mod evident absurdă” – autorii au răspuns prin apărări ferme, insistând asupra matematicii aflate la baza studiului și asupra concluziilor acestuia.
De-a lungul anilor 1960 și până în anii 1980, ecuația „apocalipsei” a fost citată în mod regulat – de obicei luată ca atare – în manuale de genetică, ecologie și demografie.
A apărut și în contexte mai neobișnuite. De exemplu, în 1963, în cadrul unei comisii parlamentare canadiene, un reprezentant al industriei chimice a citat-o în mod proeminent drept motiv pentru care erau necesare pesticidele chimice: pentru a hrăni populația aflată în pragul unei explozii demografice.
Într-un caz privind avortul judecat de Curtea Supremă a SUA în 1971, care a precedat decizia Roe v. Wade, ecuația a fost citată drept argument pentru care nu exista un motiv convingător ca guvernul să favorizeze creșterea populației.
Ideea apocalipsei a persistat, în parte, deoarece previziunile sale privind populația viitoare s-au dovedit extrem de precise – cel puțin pentru o perioadă. Ecuația de bază oferea proiecții mai bune decât cele ale majorității demografilor în anii 1970 și 1980.
Abia în jurul anului 1993 această precizie a început să se piardă, iar populația globală a început să rămână în urma previziunilor – deoarece lumea a început să facă exact ceea ce recomandaseră von Foerster și colegii săi. Astăzi, rata globală a natalității este puțin mai mică de jumătate din cea înregistrată în 1960.
Articolul „Apocalipsa: vineri, 13 noiembrie 2026”. De ce au prezis unii cercetători că populația va atinge infinitul anul acesta apare prima dată în Realitatea.md.