În Republica Moldova, un agresor familial care este dependent de alcool poate fi obligat prin instanță să urmeze un tratament. Pe hârtie, există un întreg mecanism: poliția identifică situația, instanța poate dispune tratamentul, instituțiile medicale îl aplică, iar organele de probațiune și poliția ar trebui să monitorizeze executarea măsurii.
În realitate însă, traseul agresorului de la hotărârea judecătorească până la tratamentul efectiv rămâne greu de urmărit.
Poliția recunoaște că mecanismul este „foarte deficient”. Ministerul Muncii spune că nu există un instrument operațional care să stabilească în detaliu cine execută măsura, cine o monitorizează și ce se întâmplă atunci când agresorul nu se conformează. Iar Ministerul Sănătății spune că nu are date centralizate despre câte persoane obligate la tratament nu se prezintă sau îl abandonează.
Lupan: „Avem un mecanism foarte deficient”
În data de 11 septembrie 2026, la Parlament au avut loc audieri publice privind cazurile de violență domestică, după tragedia de la Măgdăcești, unde un bărbat și-a împușcat soția, după care s-a sinucis. Totul s-a întâmplat în timp ce copiii se aflau acasă.
Alexandru Lupan, șeful adjunct al Inspectoratului General al Poliției, a declarat că o bună parte dintre cazurile de violență în familie sunt comise de persoane aflate sub influența alcoolului. În astfel de situații, însă, demersurile pentru aplicarea tratamentului obligatoriu se lovesc de probleme.
„Știm toții că o bună parte din cazurile de violență în familie sunt comise de agresori pe fondul consumului băuturilor spirtoase. Și aici avem un mecanism foarte deficient, ceea ce ține de îndreptarea agresorilor la tratament forțat”, a declarat Lupan.
[bzplayer mp4=”https://cloud.realitatea.group/video/realitatea.md/lupan.mp4″ muted=”false”]
Datele furnizate de Inspectoratul General al Poliției la solicitarea Realitatea arată amploarea fenomenului. În anul 2025, Poliția a înregistrat 23.727 de informații și adresări referitoare la comportamentul și relațiile defectuoase în familie. În 5.924 de cazuri, agresorii se aflau în stare de ebrietate alcoolică.
În primele opt luni ale anului 2026, au fost înregistrate alte 13.747 de adresări, dintre care în 682 de cazuri agresorii erau în stare de ebrietate alcoolică. Altfel spus, alcoolul apare în mii de intervenții ale poliției legate de conflicte și violență în familie.
Legea permite tratamentul. Cine urmărește însă executarea lui?
În Republica Moldova, instanța poate obliga agresorul să participe la un program special de tratament.
Într-un răspuns oferit anterior pentru Realitatea, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a precizat că instanța poate dispune, prin ordonanța de protecție, inclusiv obligarea agresorului de a participa la un program special de tratament.
Instituțiile medicale inițiază și desfășoară programe și servicii precum dezalcoolizarea, dezintoxicarea și tratamentul psihoterapeutic, după caz. Cheltuielile sunt suportate de agresor sau, după caz, din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală.
Există și un mecanism de intervenție. La identificarea unui caz de violență în familie, dacă se constată că victima sau agresorul prezintă tulburări mintale și de comportament, poliția trebuie să refere cazul către centrul comunitar de sănătate mintală și să sesizeze structurile teritoriale de asistență socială. În cazurile de urgență psihiatrică este solicitat serviciul 112, cu internarea într-o instituție specializată.
Dacă agresorul este consumator de alcool, droguri sau alte substanțe psihotrope, acesta poate fi direcționat pentru examinare narcologică. În cazul confirmării dependenței, persoana poate fi obligată la tratament ambulatoriu sau staționar.
Problema apare însă atunci când persoana nu se conformează. Ministerul Muncii recunoaște că, la moment, nu există „un instrument operațional care să descrie în detaliu mecanismul de executare a măsurilor de protecție dispuse prin ordonanța de protecție, inclusiv în cazul obligării agresorului de a participa la un program special de tratament”.
Cu alte cuvinte, nu este suficient de clar, în practică, cum este executată măsura, cine o monitorizează și ce se întâmplă atunci când agresorul nu o respectă. Întrebat câte persoane beneficiază în prezent de tratament obligatoriu la indicația Poliției, Ministerul Muncii a răspuns că nu dispune de această informație.
Doar 19 persoane supuse tratamentului obligatoriu pentru alcool în aproape trei ani
Datele oferite de Ministerul Sănătății arată că la nivel național, evidența persoanelor supuse tratamentului obligatoriu pentru dependența de alcool este una modestă:
- 2024 – 8 persoane;
- 2025 – 6 persoane;
- primele opt luni ale anului 2026 – 5 persoane.
În total, vorbim despre 19 persoane în perioada 2024 – august 2026. Câte dintre ele au ajuns la tratament în urma unor cazuri de violență în familie? Ministerul Sănătății spune că nu dispune de aceste informații.
Instituția explică faptul că decizia privind aplicarea tratamentului medical obligatoriu aparține exclusiv instanței de judecată. Monitorizarea punerii în executare a acestor hotărâri și evidența persoanelor care se eschivează intră în responsabilitatea organelor din sistemul Ministerului Justiției și Ministerului Afacerilor Interne.
Instituțiile medicale pot raporta doar pacienții care s-au prezentat fizic și au fost efectiv internați sau luați în evidență de medicii specialiști. Astfel, dacă o persoană este obligată prin instanță să urmeze tratament, dar nu ajunge la spital, aceasta nu apare în evidența medicală ca pacient tratat.
Ministerul Sănătății nu deține date statistice centralizate despre persoanele care au abandonat tratamentul obligatoriu în ultimii trei ani. Această evidență ar trebui să fie gestionată de organele care monitorizează executarea măsurilor, în special Inspectoratul Național de Probațiune, spune Ministerul. Potrivit procedurii, dacă pacientul întrerupe programul terapeutic sau părăsește instituția medicală fără acordul medicilor, instituția trebuie să sesizeze, în cel mult 24 de ore, biroul de probațiune în evidența căruia se află persoana și organele de poliție locale. Din acel moment, identificarea persoanei și aplicarea măsurilor legale revin organelor de drept.
Ministerul Sănătății spune că nu are însă competențe pentru escortarea sau aducerea forțată a pacientului la spital.
Cine trebuie să-l aducă pe agresor la tratament?
Potrivit Ministerului Sănătății, dacă o persoană obligată prin instanță se eschivează sau refuză să se prezinte la tratament, responsabilitatea identificării, reținerii și aducerii forțate revine organelor de poliție și Inspectoratului Național de Probațiune. Instituțiile medicale nu au atribuții de escortare sau supraveghere forțată.
Ministerul explică și împărțirea responsabilităților:
Probațiunea deține dosarul de executare și monitorizează respectarea obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească.
Poliția intervine în cazul în care persoana se eschivează și trebuie identificată sau adusă forțat.
Instituțiile medicale asigură tratamentul, monitorizează starea de sănătate și țin evidența medicală a pacientului.
În cazul abandonului tratamentului, instituția medicală trebuie să anunțe probațiunea, care urmează să aplice măsurile prevăzute de lege. Pe hârtie, responsabilitățile sunt împărțite.
Problema este că nu există o bază de date comună care să permită să vedem simplu câți agresori au primit o asemenea măsură, câți s-au prezentat la tratament, câți au abandonat și câți au fost identificați și readuși în sistem.
Un singur centru de stat pentru consilierea agresorilor
Problemele nu se opresc la tratamentul dependenței. În perioada 2021 – primul semestru al anului 2026, Centrul de Asistență și Consiliere pentru Agresorii Familiali din Drochia a oferit servicii pentru 516 agresori: 478 de bărbați și 38 de femei.
Centrul din Drochia este, în prezent, unicul centru finanțat din bugetul de stat destinat acestei categorii de persoane și deservește regiunea de nord a țării, recunoaște Ministerul Muncii.
Centrul oferă consiliere individuală și de grup, asistență juridică și informațională, precum și programe orientate spre eliminarea comportamentului violent și dezvoltarea unor modalități nonviolente de gestionare a conflictelor. Dar consilierea nu înlocuiește tratamentul pentru dependența de alcool.
Dacă persoana ajunge la centru în stare de intoxicație sau prezintă tulburări comportamentale care nu îi permit participarea în siguranță la program, aceasta este redirecționată către servicii medicale specializate, iar participarea la consiliere este suspendată până la stabilizarea stării.
Ministerul Muncii precizează că, în general, consilierea agresorilor familiali este o măsură de reabilitare psihosocială, menită să reducă și să prevină recidiva comportamentelor violente. Aceasta este implementată și prin programele probaționale ale Inspectoratului Național de Probațiune.
Doar 406 paturi pentru tratamentul adicțiilor
Și capacitatea sistemului medical ridică semne de întrebare. Potrivit Ministerului Sănătății, la nivel național există 406 paturi destinate tratamentului adicțiilor. Dintre acestea:
- 300 de paturi sunt la Dispensarul Republican de Narcologie din Chișinău;
- 76 de paturi – la Spitalul de Psihiatrie Bălți;
- 30 de paturi – la Spitalul de Psihiatrie Orhei.
Accesul nu este însă egal în toate regiunile. Ministerul recunoaște existența unor discrepanțe între mediul urban și cel rural. În Chișinău, accesul la servicii este mai integrat și mai rapid. În localitățile rurale, accesul este îngreunat de deficitul de medici specialiști psihiatri-narcologi și de distanțele mari până la centrele raionale sau instituțiile medicale regionale.
În concluzie, datele arată că în cazul agresorilor care suferă de alcoolemie soluții sunt, pe hârtie… realitatea însă sistemul nu ne poate garanta că un agresor care reprezintă un pericol pentru propria familie ajunge efectiv la tratament și că autoritățile știu unde se află atunci când acesta refuză să se conformeze.
Pentru cele mai importante știri, abonează-te la canalul nostru de TELEGRAM!
Articolul ANCHETĂ | Agresorii alcoolici, tratați forțat pe hârtie. În realitate, nimeni nu știe unde ajung apare prima dată în Realitatea.md.