Propunerea Platformei Civice „Bună Ziua”, inițiată de Veaceslav Platon, privind avertizarea băncilor comerciale asupra riscurilor finanțării actualei guvernări prin intermediul Valorilor Mobiliare de Stat (VMS), merită o examinare serioasă din partea instituțiilor bancare. Dincolo de formulările politice ale documentului, acesta ridică o problemă economică reală: sustenabilitatea finanțării unui stat care acumulează datorii, înregistrează deficite bugetare considerabile și continuă să suporte cheltuieli administrative ridicate.
Inițiativa nu apare într-un vid politic. În iulie 2016, Maia Sandu, pe atunci lider al opoziției, avertiza Fondul Monetar Internațional asupra riscurilor acordării unor împrumuturi guvernării de la Chișinău. Argumentul său era că finanțarea unui executiv care nu oferă suficiente garanții privind utilizarea responsabilă a banilor poate conduce la creșterea datoriei publice fără îmbunătățirea nivelului de trai.
„Împrumutul va crește datoria țării, fără să contribuie la îmbunătățirea nivelului de viață al cetățenilor”, avertiza Maia Sandu în scrisoarea din 14 iulie 2016.
Acest principiu nu și-a pierdut valabilitatea odată cu venirea PAS la guvernare. Dimpotrivă, el ar trebui aplicat cu aceeași exigență și actualelor politici bugetare.
Potrivit datelor Ministerului Finanțelor, la mijlocul anului 2026, datoria de stat ajunsese la aproximativ 142,8 miliarde de lei, iar deficitul bugetar planificat pentru întregul an depășea 23 de miliarde de lei. Aceste cifre indică o necesitate importantă de finanțare, inclusiv prin emisiuni de VMS pe piața internă.
Pentru băncile comerciale, titlurile de stat reprezintă instrumente financiare atractive, care generează venituri din dobânzi sau din diferența dintre prețul de achiziție și valoarea rambursată la scadență. Totuși, garanția statului nu înseamnă absența riscului. Capacitatea de rambursare depinde de veniturile bugetare viitoare, de costurile refinanțării, de evoluția economiei și de disciplina fiscală.
În cazul unui deficit bugetar persistent, refinanțarea obligațiilor ajunse la scadență poate deveni o componentă tot mai importantă a administrării datoriei. Acest mecanism este obișnuit pe piețele financiare, dar vulnerabilitatea crește atunci când statul depinde de menținerea accesului la împrumuturi noi și de disponibilitatea creditorilor de a continua finanțarea.
În asemenea condiții, băncile ar trebui să analizeze nu doar randamentul VMS, ci și structura scadențelor, necesarul brut de finanțare al statului, raportul dintre serviciul datoriei și veniturile bugetare, concentrarea expunerilor față de sectorul public și capacitatea autorităților de a reduce deficitul fără a compromite funcționarea economiei.
O atenție aparte merită destinația cheltuielilor bugetare. Împrumuturile utilizate pentru investiții productive pot contribui la extinderea bazei fiscale și la creșterea capacității viitoare de rambursare. În schimb, finanțarea unor cheltuieli curente permanente prin datorii suplimentare poate genera presiuni bugetare de durată, mai ales atunci când veniturile statului nu cresc în același ritm.
În acest context, extinderea aparatului administrativ, crearea unor instituții și funcții noi, precum și nivelul remunerării în anumite structuri publice nu mai reprezintă exclusiv subiecte de controversă politică. Acestea sunt elemente relevante pentru evaluarea eficienței cheltuielilor și a riscurilor fiscale.
Guvernul însuși a prezentat date potrivit cărora sute de angajați din instituțiile și întreprinderile publice beneficiază de salarii nete care depășesc 50 de mii de lei lunar, iar o parte dintre aceștia încasează peste 80 de mii de lei. În spațiul public au apărut și cazuri de remunerări de peste 100 de mii de lei lunar, inclusiv în instituții în care au fost angajate persoane cu legături de rudenie cu reprezentanți ai puterii.
Cazul Anastasia Taburceanu, verișoara Maiei Sandu, angajată la MoldATSA fără concurs, a readus în atenție atât nivelul remunerațiilor, cât și criteriile de ocupare a funcțiilor bine plătite. Președinta a negat implicarea în angajarea acesteia, însă cazul ilustrează necesitatea unui control riguros asupra cheltuielilor salariale și a politicilor de personal din sectorul public.
Nu rezultă că asemenea cheltuieli sunt finanțate direct din anumite emisiuni de VMS. Totuși, bugetul funcționează ca un ansamblu: fiecare cheltuială permanentă suplimentară, în lipsa unor venituri corespunzătoare sau a unor economii în alte domenii, contribuie la presiunea asupra deficitului și asupra necesarului de împrumut.
Prin urmare, pentru o bancă ce finanțează statul, calitatea administrării cheltuielilor publice reprezintă un indicator relevant al riscului suveran.
Tocmai din această perspectivă, avertismentul Platformei „Bună Ziua” nu ar trebui tratat exclusiv ca o declarație a opoziției. Documentul anunță intenția de a solicita, după o eventuală schimbare a puterii, reevaluarea activității băncilor pe piața VMS și examinarea unor măsuri precum înghețarea anumitor plăți, confiscarea veniturilor considerate obținute abuziv sau impozitarea supraprofiturilor.
Aceste propuneri nu constituie obligații juridice actuale și nici nu oferă, prin simpla lor formulare, temei pentru modificarea unilaterală a drepturilor creditorilor. Aplicarea oricărei asemenea măsuri ar trebui să respecte legislația, protecția proprietății, obligațiile contractuale și principiul neretroactivității, acolo unde acesta este aplicabil.
Cu toate acestea, pentru instituțiile bancare, apariția unui asemenea avertisment reprezintă un semnal de risc politic și de reglementare care merită inclus în analiza internă. Riscul nu constă doar în posibilitatea neplății datoriei, ci și în eventuale schimbări ale politicii fiscale, ale tratamentului veniturilor din VMS sau ale cadrului de reglementare după o schimbare a guvernării.
O bancă prudentă nu trebuie să presupună că toate măsurile anunțate vor fi aplicate. Dar nici nu ar trebui să ignore complet posibilitatea unor modificări legislative și fiscale care i-ar putea afecta randamentul investițiilor.
Din perspectiva administrării riscurilor, avertismentul justifică actualizarea scenariilor de stres, evaluarea expunerilor concentrate față de stat și examinarea sensibilității portofoliului de VMS la modificări ale dobânzilor, lichidității și cadrului fiscal.
Este importantă și distincția dintre profitul legitim obținut din titluri de stat și eventualele venituri rezultate din încălcări ale legii. Randamentele ridicate nu constituie, prin ele însele, dovada unui abuz. Dar băncile au obligația profesională de a evalua dacă nivelul randamentului compensează corespunzător riscurile asumate și dacă modelul de finanțare al debitorului rămâne sustenabil.
În esență, mesajul Platformei „Bună Ziua” este că instituțiile bancare nu ar trebui să privească actuala guvernare ca pe un debitor lipsit de riscuri doar pentru că împrumuturile sunt garantate de stat.
Această abordare are o logică financiară. Garanția suverană este susținută, în ultimă instanță, de capacitatea economiei și a contribuabililor de a genera resurse bugetare. Dacă îndatorarea crește, iar o parte semnificativă a cheltuielilor nu contribuie la consolidarea acestei capacități, riscul fiscal se poate acumula chiar și atunci când toate plățile curente sunt efectuate la timp.
În 2016, Maia Sandu solicita FMI să nu se limiteze la disponibilitatea autorităților de a contracta împrumuturi, ci să examineze și riscurile utilizării banilor. În 2026, băncile comerciale au motive să aplice același principiu de prudență în evaluarea finanțării statului.
Corabia bugetară prezintă vulnerabilități: deficitul necesită finanțare, datoria trebuie administrată și refinanțată, iar cheltuielile administrative și salariale reclamă un control mai riguros. Continuarea împrumuturilor poate menține funcționarea mecanismului, dar nu reprezintă, în sine, o soluție pentru dezechilibrele care generează necesitatea finanțării.
De aceea, avertismentul propus de Platforma „Bună Ziua” este actual și merită examinat cu atenție de conducerea băncilor, de comitetele de risc și de acționarii acestora. Nu pentru că toate acuzațiile formulate în document ar fi demonstrate sau pentru că sancțiunile anunțate ar fi inevitabile, ci pentru că riscurile fiscale, politice și de reglementare trebuie evaluate înainte ca ele să se materializeze.
Precedentul politic există deja. L-a creat Maia Sandu în 2016, când avertiza un creditor internațional asupra consecințelor finanțării unei guvernări.
Astăzi, aceeași întrebare este adresată băncilor comerciale care finanțează statul condus de PAS: cât de prudent este să continue majorarea expunerii față de un debitor ale cărui necesități de finanțare cresc, în timp ce eficiența și prioritizarea cheltuielilor publice rămân subiecte de contestare?
În sectorul bancar, ignorarea unui risc cunoscut nu îl face să dispară. Iar un avertisment primit înainte de apariția problemelor este, cel puțin, un motiv pentru o analiză suplimentară, nu pentru indiferență.
Sursa: blogger.md