Timp de aproximativ cinci secole, începând cu anul 1300, Europa a cunoscut perioade de vreme neobișnuit de rece și condiții extreme, cunoscute în ansamblu sub denumirea de „Mica Epocă Glaciară”.
Transilvania, o regiune istorică din România de astăzi, a fost, de asemenea, afectată, dar informațiile despre cât de severe au fost condițiile erau împrăștiate în vechile registre ale orașelor, în registrele bisericilor, în jurnalele de călătorie și în jurnalele administrative și monahale, arată Phys.org.
Într-un studiu publicat în PLOS Climate, cercetătorii descriu în detaliu modul în care au analizat cu atenție sute de pagini vechi de secole pentru a vedea dacă pot reconstitui detalii climatice referitoare la secolul al XVII-lea. Această perioadă era deja cunoscută ca unul dintre cele mai reci intervale ale Micii Epoci Glaciare.
Echipa, condusă de Ovidiu Răzvan Gaceu de la Universitatea din Oradea a colectat 937 de relatări scrise din 68 de localități din Transilvania. Pe măsură ce citeau, au împărțit informațiile în mai multe categorii. Acestea includeau mențiuni explicite despre vreme; indicii indirecte, precum întârzierea maturării recoltelor și înghețarea râurilor; precum și consecințe, cum ar fi referiri la recoltele distruse și creșteri bruște ale prețurilor alimentelor.
Cum au verificat cercetătorii informațiile
Pentru a elimina informațiile potențial incorecte, doi cercetători au evaluat fiecare relatare, păstrând doar evenimentele confirmate de mai multe surse. De asemenea, au comparat concluziile lor cu dovezile fizice provenite din gheața din peșteri și inelele copacilor.
„Dovezile documentare istorice ilustrează nu numai apariția anomaliilor climatice, ci și modul în care comunitățile au perceput, au trăit și au reacționat la stresul de mediu”, a scris echipa.
55 de ierni aspre și fenomene meteorologice neobișnuite
Înregistrările au identificat 55 de ierni excepțional de aspre în secolul al XVII-lea, dintre care 36 au avut loc între 1645 și 1700. Totuși, au existat și momente de respiro de la scăderea bruscă a temperaturilor, iar locuitorii se bucurau încă, ocazional, de veri toride și ierni blânde.
Analizând tiparele meteorologice specifice, precipitațiile excesive și alte condiții neobișnuit de umede au fost raportate mult mai des decât secetele, deși acestea au avut loc și ele.
Foamete, epidemii și creșterea prețurilor alimentelor
Și care a fost impactul extremelor climatice? Poate că nu este surprinzător faptul că acestea au contribuit la recoltele slabe, la creșterea vertiginoasă a prețurilor alimentelor, la foametea generalizată și la condiții care au favorizat răspândirea bolilor precum ciuma. Vremea aspră nu a făcut decât să înrăutățească viața de zi cu zi a populațiilor deja afectate de războaie și instabilitate politică.
Conform studiului, factorii care ar fi putut contribui la răcirea regională au fost activitatea solară scăzută (activitate redusă a Soarelui), erupțiile vulcanice și schimbarea curenților de vânt. Cu toate acestea, cercetătorii nu au putut stabili în ce măsură a contribuit fiecare factor la condițiile meteorologice din Transilvania.
„Anomaliile climatice ar trebui, așadar, înțelese ca factori de stres agravanți care ar putea intensifica aceste presiuni existente, mai degrabă decât ca singurele cauze ale foametei, epidemiilor sau perturbărilor sociale mai ample”.