Compania de stat QatarEnergy ar urma să controleze, până în 2033, aproximativ 23,7 milioane de tone de GNL produse anual în Statele Unite, potrivit estimărilor firmei de consultanță Wood Mackenzie. Volumul ar transforma compania din Qatar în cel mai mare cumpărător de gaze naturale lichefiate americane, o poziție neobișnuită pentru unul dintre cei mai importanți producători de gaze ai lumii.
Schimbarea intervine după ce războiul dintre SUA, Israel și Iran a afectat grav exporturile din Golful Persic. Qatar, care până în 2023 era cel mai mare exportator mondial de GNL, a ajuns să livreze anul acesta mai puțin de o treime din cantitățile obișnuite.
Cum a ajuns Qatar să cumpere gaze de la principalul său rival
În ultimele săptămâni din octombrie, QatarEnergy a încheiat noi acorduri cu producători americani, care îi vor asigura încă șapte milioane de tone de GNL anual.
Pe 22 octombrie, compania a semnat acorduri cu Cheniere Energy pentru achiziția a patru milioane de tone pe an, provenite din terminalele Sabine Pass, din Louisiana, și Corpus Christi, din Texas. Livrările sunt programate să înceapă în 2031, iar contractele se întind până în 2054.
O săptămână mai târziu, QatarEnergy a anunțat un contract pe 20 de ani cu Woodside Energy, pentru alte trei milioane de tone anual, produse la terminalul Louisiana LNG. Primele livrări sunt așteptate în 2030.
Gazele americane nu vor ajunge în Qatar. Planul este altul
Deși volumele contractate sunt uriașe, gazele cumpărate din SUA nu vor fi transportate în Qatar.
Statul din Golf dispune în continuare de unele dintre cele mai ieftine resurse de gaze naturale din lume, astfel că importurile pentru consumul intern nu ar avea justificare economică.
În schimb, QatarEnergy intenționează să revândă gazele americane clienților săi internaționali, în special din Asia și Europa.
Principalul avantaj este că transporturile din Statele Unite nu trebuie să traverseze Strâmtoarea Ormuz, punctul strategic prin care trec în mod normal exporturile de gaze ale Qatarului.
Astfel, compania poate continua să își dezvolte afacerile internaționale chiar și în condițiile în care propriile terminale din Golful Persic sunt afectate de conflict.
Jason Feer, director pentru informații comerciale la Poten & Partners, a explicat pentru Financial Times că extinderea portofoliului internațional urmărește inclusiv eliminarea percepției că QatarEnergy depinde excesiv de infrastructura sa națională.
Potrivit acestuia, compania ar putea încheia încă două sau trei acorduri în Statele Unite, fără a exclude investiții și contracte în alte regiuni.
Războiul cu Iranul a lovit puternic exporturile de gaze
Criza a început la sfârșitul lunii februarie, odată cu izbucnirea războiului dintre Statele Unite, Israel și Iran.
Atacurile iraniene asupra transportului maritim au redus drastic circulația navelor prin Strâmtoarea Ormuz, singura rută de export maritim pentru gazele lichefiate produse în Qatar.
Situația s-a agravat după atacurile asupra complexului industrial Ras Laffan, cel mai important centru de producție și export al gazelor din Qatar.
Loviturile au afectat două dintre cele 14 unități de lichefiere, scoțând din funcțiune o capacitate de aproximativ 12,8 milioane de tone pe an, echivalentul a circa 17% din capacitatea de export a țării.
QatarEnergy a fost nevoită să suspende producția și să invoce clauza de forță majoră pentru o parte dintre contractele sale.
Companiile asiatice, principalii cumpărători ai gazelor din Qatar, au început să caute furnizori alternativi, în timp ce perturbările din Golf au amplificat presiunile asupra pieței energetice internaționale.
Spre deosebire de petrol, gazele lichefiate sunt mai dificil de redirecționat. Nu există conducte care să conecteze terminalele de export ale Qatarului cu instalații situate în afara Golfului Persic, iar transferul încărcăturilor între nave este mai complicat.
Qatar încearcă să transforme criza într-o oportunitate comercială
Directorul executiv al QatarEnergy, Saad al-Kaabi, a explicat într-un interviu acordat Reuters că achizițiile de gaze din alte regiuni urmăresc și protejarea veniturilor companiei în eventualitatea unor noi blocaje în Strâmtoarea Ormuz.
Într-un asemenea scenariu, prețurile internaționale ale gazelor ar putea crește puternic, iar QatarEnergy ar putea comercializa volumele cumpărate din SUA la prețuri mai mari, compensând o parte din pierderile provocate de întreruperea propriilor exporturi.
Compania și-a înființat propria divizie de tranzacționare în 2020, iar anul trecut aceasta a comercializat peste 20 de milioane de tone de GNL, potrivit Wood Mackenzie.