Moldovenii aleg tot mai des produsele în funcție de preț, cumpărând ceea ce își pot permite, nu neapărat ceea ce este produs în țară. Între timp, producătorilor autohtoni le este tot mai greu să concureze cu mărfurile de import, inclusiv din cauza energiei scumpe. Despre această situație a vorbit deputatul Partidului Nostru și președintele Comisiei parlamentare pentru agricultură și industrie alimentară, Serghei Ivanov, la emisiunea „Puterea a Patra”, de la N4.
Parlamentarul afirmă că statul nu a protejat suficient interesele producătorilor moldoveni atunci când a liberalizat piața și a permis extinderea marilor rețele comerciale.
„Concomitent cu prezența acestor magazine, nu s-a impus interesul național. Când intri pe o piață liberalizată, trebuie să fii pregătit să concurezi. Concurezi nu numai cu prețul, trebuie să concurezi cu cantitatea, calitatea și continuitatea”, a explicat Ivanov, subliniind că autoritățile cunoșteau aceste riscuri și a menționat necesitatea revenirii la legea care prevedea o cotă obligatorie de 50% de produse alimentare autohtone la raft.
„Am ajuns într-un colaps în care populația noastră, intrând în supermarketuri, cumpără ceea ce găsește pe raft. Și dacă cumpăra vizual, acum a început să cumpere și economic. Caută ce e mai ieftin”, a declarat parlamentarul.
Serghei Ivanov avertizează că energia scumpă afectează grav competitivitatea industriei alimentare moldovenești și propune facilități financiare pentru întreprinderile care folosesc materie primă autohtonă.
De exemplu, o moară care cumpără grâu moldovenesc ar putea beneficia de compensarea unei părți din costuri. Același mecanism ar putea fi aplicat brutăriilor care folosesc făină produsă în țară. Astfel, sprijinul statului ar ajunge la întregul lanț de producție.
Totodată, deputatul consideră că agricultorii nu trebuie să fie obligați să se ocupe singuri de cultivare, procesare și comercializare, ci fiecare etapă trebuie dezvoltată prin întreprinderi specializate.
În concluzie, Serghei Ivanov a subliniat necesitatea unor politici de stat coerente și de lungă durată pentru agricultură și industria alimentară, care să fie continuate indiferent de schimbările de guvernare sau de miniștrii care conduc domeniul.