Ne-am obișnuit atât de mult cu „Miorița” culeasă de Alecsandri (sau ne-am învățat, precum „caii învățați” din baladă), încât ni se pare ciudată forma inițială – sau mai degrabă intermediară – a cuvântului, păstrată în graiurile balcanice, cele aromânești și meglenita, și anume „milioară”. Căci totul în „Miorița” ne trimite spre Balcani, mai ales limbajul și originea arhaismelor și regionalismelor.