O îmbrățișare poate însemna confort, siguranță, afecțiune sau, dimpotrivă, disconfort. Un nou studiu, realizat pe baza răspunsurilor a peste 15.000 de persoane, sugerează că modul în care percepem și ne amintim îmbrățișările ar putea avea legătură cu stilul nostru de atașament. Cercetătorii au descoperit că persoanele cu atașament anxios și cele cu atașament evitant tind să atribuie semnificații diferite contactului fizic, scrie The New York Times.
Îți amintești ultima îmbrățișare care te-a făcut să te simți cu adevărat bine? Poate a fost un moment de bucurie, o revedere după mult timp sau un gest de sprijin într-o perioadă dificilă.
Pentru Anna Lena Dueren, psiholog din Germania, cea mai memorabilă îmbrățișare a avut loc în ziua în care mama sa a murit.
Avea 19 ani când tatăl ei a sunat-o pentru a-i comunica vestea. Șocată, i-a povestit unei prietene ce se întâmplase, iar aceasta a îmbrățișat-o imediat.
„M-a ținut în brațe destul de mult timp”, și-a amintit Dueren.
Gestul a avut o semnificație profundă pentru ea și a rămas o amintire vie chiar și după mai bine de zece ani.
Pornind de la interesul pentru felul în care oamenii experimentează contactul fizic, Dueren și colegii săi au realizat un studiu despre modul în care sunt percepute și memorate îmbrățișările.
Cercetarea, publicată în revista științifică PLOS One, a analizat răspunsurile a peste 15.000 de persoane, cărora li s-a cerut să descrie aspectele pozitive ale unor îmbrățișări memorabile, precum confortul, prietenia, sprijinul sau fericirea.
Rezultatele sugerează că atât genul, cât și stilul de atașament pot influența semnificația pe care o atribuim acestor gesturi.
De ce unele îmbrățișări rămân în memorie ani întregi
Potrivit studiului, aproape 70% dintre participanți au reușit să își amintească o îmbrățișare asociată cu emoții pozitive.
Cele mai frecvente motive pentru care aceste momente au rămas în memorie au fost sentimentul de confort, sprijinul emoțional și senzația de a fi înțeles de cealaltă persoană.
Cercetătorii au descoperit însă că nu toți oamenii interpretează contactul fizic în același mod.
„Felul în care percepem îmbrățișările este incredibil de complex”, a explicat Anna Lena Dueren.
Potrivit psihologului, reacția unei persoane la o îmbrățișare poate fi influențată de experiențele din relațiile anterioare, de modul în care a fost atinsă fizic de-a lungul vieții și de relația pe care o are cu propriul corp.
Astfel, un gest care pentru cineva reprezintă siguranță și apropiere poate provoca unei alte persoane disconfort sau nevoia de a se retrage.
Persoanele cu atașament anxios își amintesc mai des îmbrățișările pozitive
Pentru a înțelege mai bine aceste diferențe, participanții au completat și un chestionar destinat evaluării stilului de atașament.
Teoria atașamentului descrie modul în care oamenii construiesc și gestionează relațiile emoționale, în special în ceea ce privește apropierea, intimitatea și teama de separare.
Rezultatele au arătat că persoanele care prezentau trăsături mai pronunțate de atașament anxios aveau o probabilitate mai mare de a-și aminti o îmbrățișare asociată cu emoții pozitive.
Acest stil de atașament este caracterizat, printre altele, de o nevoie crescută de reasigurare emoțională și de sensibilitate la posibilitatea separării sau respingerii.
Dr. Gail Saltz, psihiatru la NewYork-Presbyterian Hospital, care nu a participat la cercetare, consideră că rezultatele sunt compatibile cu ceea ce se cunoaște deja despre stilurile de atașament.
În cazul persoanelor cu atașament anxios, îmbrățișările pot reprezenta exact forma de confirmare emoțională de care au nevoie.
„Este exact ceea ce caută”, a explicat Saltz, adăugând că un asemenea gest poate contribui la reducerea anxietății.
O îmbrățișare poate fi interpretată, astfel, ca un semn de afecțiune, disponibilitate emoțională și siguranță în relație.
De ce persoanele cu atașament evitant pot resimți disconfort atunci când sunt îmbrățișate
La polul opus, cercetătorii au observat că persoanele cu trăsături mai pronunțate de atașament evitant erau mai puțin predispuse să își amintească îmbrățișări asociate cu emoții pozitive.
Stilul de atașament evitant este caracterizat printr-o preferință accentuată pentru independență, autosuficiență și menținerea unei anumite distanțe emoționale în relațiile interpersonale.
Potrivit dr. Gail Saltz, persoanele cu acest stil de atașament pot percepe apropierea fizică drept o formă de intimitate inconfortabilă sau chiar amenințătoare.
În loc să se simtă protejate și susținute, acestea pot avea senzația că sunt sufocate de apropierea celuilalt.
Alte cercetări au arătat că persoanele cu trăsături evitante tind să aprecieze mai puțin atingerile lente, mângâierile și gesturile de afecțiune fizică prelungită.
Totuși, specialiștii subliniază că aceste rezultate nu înseamnă că toate persoanele cu atașament evitant resping îmbrățișările sau că stilul de atașament poate fi determinat exclusiv din preferințele pentru contact fizic.
De asemenea, chestionarul utilizat în cercetare nu a evaluat separat persoanele cu un stil de atașament securizant.
Femeile și bărbații pot asocia îmbrățișările cu emoții diferite
Studiul a identificat și anumite diferențe între răspunsurile femeilor și cele ale bărbaților.
Dintre toate motivele pentru care o îmbrățișare putea rămâne memorabilă, excitarea fizică a fost menționată cel mai rar.
Cu toate acestea, bărbații participanți au fost mai predispuși decât femeile să își amintească îmbrățișări asociate cu acest tip de reacție.
Cercetătorii precizează că studiul nu a stabilit dacă excitarea descrisă de participanți avea o natură sexuală.
Rezultatele trebuie însă interpretate cu prudență, având în vedere caracteristicile eșantionului.
Datele au provenit din Touch Test, un sondaj internațional dedicat atitudinilor față de contactul fizic.
Pentru această analiză, cercetătorii au inclus numai persoane care locuiau în Regatul Unit și care nu prezentau afecțiuni cronice.
Participanții fuseseră recrutați prin intermediul unor programe de televiziune și radio publice, precum și al altor canale media, ceea ce înseamnă că persoanele care au răspuns ar fi putut avea deja un interes mai ridicat pentru subiectul atingerii.
În plus, peste 70% dintre respondenți au fost femei, iar lipsa diversității geografice reprezintă o altă limitare a cercetării.
Îmbrățișările pot reduce stresul și pot îmbunătăți starea de spirit
Dincolo de legătura cu stilurile de atașament, contactul fizic afectuos este asociat cu numeroase beneficii pentru sănătatea fizică și psihică.
Deși cercetările dedicate exclusiv îmbrățișărilor sunt mai puține, unele studii sugerează că acestea pot contribui la reducerea stresului, îmbunătățirea dispoziției și diminuarea anumitor markeri ai inflamației.
Brooke C. Feeney, profesor de psihologie la Carnegie Mellon University, care nu a participat la studiul realizat de Dueren, a analizat în propriile cercetări efectele contactului fizic afectuos asupra relațiilor interpersonale.
Rezultatele sale sugerează că gesturile de apropiere fizică pot consolida sentimentele de siguranță și protecție, pot reduce stresul și durerea și ar putea chiar diminua gelozia resimțită într-o relație.
Interesant este că beneficiile nu par să fie limitate exclusiv la contactul fizic propriu-zis.
„Am descoperit, în mod interesant, beneficii atât în cazul atingerii imaginate, cât și în cazul atingerii reale”, a explicat Feeney.
Cercetătoarea se referă la experimente în care participanții au fost invitați să își imagineze că primesc o atingere afectuoasă și reconfortantă.
Aceste rezultate sugerează că reprezentarea mentală a unui gest de afecțiune poate avea, în anumite condiții, efecte psihologice pozitive.
Nu doar îmbrățișările contează. Și atingerea propriului corp poate avea beneficii
Pentru persoanele care nu se simt confortabil cu îmbrățișările sau care nu au parte frecvent de contact fizic afectuos, există și alte forme de stimulare tactilă.
Tiffany Field, profesor în departamentele de pediatrie și psihiatrie ale Universității din Miami, studiază de mai multe decenii efectele atingerii asupra organismului.
Potrivit acesteia, inclusiv atingerea propriului corp poate avea efecte benefice.
Cercetările au arătat că masarea pielii sau aplicarea unei presiuni blânde cu ajutorul mâinilor ori coatelor poate stimula receptorii cutanați responsabili de perceperea presiunii.
Această stimulare poate declanșa o serie de reacții fiziologice și psihologice asociate cu relaxarea și starea de bine.
„Toată lumea are nevoie de o doză zilnică de atingere”, a afirmat Field.
Ce spune, de fapt, felul în care îmbrățișezi despre tine
Rezultatele studiului evidențiază faptul că relația oamenilor cu atingerea fizică este influențată de o combinație complexă de experiențe personale, mecanisme emoționale și preferințe individuale.
Pentru unele persoane, o îmbrățișare reprezintă una dintre cele mai importante forme de apropiere și reasigurare emoțională. Pentru altele, același gest poate fi perceput drept o intruziune în spațiul personal.
Cercetarea nu demonstrează că stilul de atașament determină direct felul în care oamenii reacționează la îmbrățișări, ci identifică o asociere între anumite trăsături de atașament și probabilitatea de a păstra amintiri pozitive despre aceste experiențe.
De asemenea, faptul că o persoană preferă mai puțin contact fizic nu înseamnă automat că are dificultăți în construirea relațiilor afective.
Ceea ce sugerează însă studiul este că o îmbrățișare nu reprezintă niciodată doar un simplu gest fizic. Semnificația sa depinde de relația dintre persoanele implicate, de context și de experiențele emoționale pe care fiecare le aduce în acel moment.
Uneori, o îmbrățișare de câteva secunde poate deveni o amintire care rămâne cu noi pentru tot restul vieții.