Pentru Deborah, o tehniciană meteorolog, continentul înghețat a devenit al doilea cămin, potrivit Il Messaggero. Femeia a povestit cum arată viața într-o bază de cercetare izolată de restul lumii și ce activități îi ajută pe membrii echipei să treacă peste lunile de iarnă.
Deborah, cunoscută de colegi drept Deb, a ajuns la stația Mawson alături de colegul și prietenul său Dan. Experiența sa presupune aproximativ 12 luni petrecute în condiții extreme, însă viața de la bază este, în multe privințe, surprinzător de obișnuită.
„Adesea, oamenii sunt surprinși să afle cât de normale devin multe aspecte ale vieții într-o stație. Mergem la serviciu, mâncăm împreună și găsim modalități de a ne relaxa după program”, povestește femeia.
Aventura sa în Antarctica a început în 2015, când s-a angajat ca meteorolog. După o primă experiență în sezonul de vară 2017-2018, a lucrat în mai multe misiuni la bazele Casey și Davis. Și-a dorit însă o provocare mai mare: să petreacă o iarnă întreagă pe continentul înghețat. După șase luni de pregătire la Melbourne și Hobart, a ajuns la Mawson.
Cum arată viața la -20 de grade
Temperaturile negative și vânturile care pot ajunge la 110 kilometri pe oră fac parte din rutina zilnică. Pentru Deb, unul dintre cele mai spectaculoase aspecte este schimbarea permanentă a peisajului.
„Îmi place să văd cum se schimbă vremea: într-o zi poate fi o furtună de zăpadă puternică, iar în următoarea avem cer senin și o auroră spectaculoasă”, spune ea.
Programul de lucru depinde de specializarea fiecărui membru al echipei. Cercetătorii colectează date pe teren, în timp ce tehnicienii, electricienii, bucătarii și instalatorii se ocupă de buna funcționare a stației.
În trecut, Deb se trezea înainte de răsărit pentru a pregăti prognozele meteo necesare celor care lucrau în exterior, inclusiv piloților. În prezent, responsabilitățile sale includ efectuarea observațiilor meteorologice și întreținerea instrumentelor folosite pentru prognoze.
Printre experiențele neobișnuite se numără și tradiționala baie de la mijlocul iernii. Femeia spune că provocarea nu este neapărat apa înghețată, ci aerul de deasupra ei. „Apa are minus un grad, în timp ce temperatura aerului este de minus 20 de grade”, explică aceasta.
O comunitate care devine a doua familie
În timpul iernii, numărul persoanelor din stațiile antarctice scade considerabil. Cei care rămân ajung să formeze o comunitate foarte apropiată, iar activitățile comune sunt esențiale pentru a trece peste lunile de izolare.
Serile de film, concursurile de cultură generală, antrenamentele la sala de sport și petrecerile fac parte din programul celor de la Mawson. Echipa are în plan chiar să construiască împreună un castel Hogwarts din piese Lego.
Deborah își petrece o parte din timpul liber și în sera hidroponică a stației, unde sunt cultivate legume.
„Petrec destul de mult timp acolo. Este un loc plăcut, mai cald, cu multă umiditate și cu mirosul plantelor”, povestește ea.
Totuși, condițiile extreme pot pune uneori în pericol întreaga echipă. Unul dintre cele mai intense momente pentru Deborah a fost o pană de curent care a afectat stația în timpul unei furtuni de zăpadă. În același timp, s-a declanșat o alarmă de incendiu, care s-a dovedit a fi falsă.
Fiind membră a echipei de intervenție în caz de incendiu, femeia a trebuit să ia în calcul posibilitatea de a ieși în viscol pentru a interveni.
„Mi-a amintit că, oricât de confortabilă ar fi stația, responsabilitatea pentru propria noastră siguranță ne aparține în primul rând nouă”, spune Deb.
Cum poți obține un loc de muncă în Antarctica
Pentru cei care vor să lucreze pe continentul înghețat, Deborah are un sfat: să nu renunțe dacă prima candidatură este respinsă și să ceară cât mai multe informații de la cei care au trecut deja printr-o astfel de experiență.