Curtea Constituțională (CC) a explicat de ce a declarat neconstituțională prevederea care permitea echivalarea automată a demisiei unui judecător sau procuror cu nepromovarea evaluării externe, dacă cererea era depusă după expirarea termenului legal de 20 de zile, indiferent de motivele invocate. Hotărârea a fost pronunțată la 12 noiembrie 2026, în urma examinării unei sesizări ridicate în dosarul fostei șefe a Procuraturii Anticorupție, Veronica Dragalin.
Potrivit hotărârii, problema de constituționalitate nu constă în existența termenului de 20 de zile sau în posibilitatea aplicării unor consecințe pentru demisia depusă după expirarea acestuia, ci în caracterul absolut al sancțiunii, care nu permite examinarea individuală a motivelor demisiei și nici continuarea evaluării la solicitarea persoanei vizate.
Curtea a constatat că formularea „indiferent de motivul invocat”, inclusă în articolul 3 alineatul (4) din Legea nr. 252/2023, nu face distincție între persoanele care demisionează pentru a evita verificarea integrității și cele care părăsesc funcția din motive obiective și verificabile.
„Curtea reține că, prin textul „indiferent de motivul invocat” din articolul 3 alin. (4) din Lege, Parlamentul a impus o măsură cu caracter absolut și nu a făcut distincție între demisia care urmărește evitarea evaluării și demisia determinată de motive obiective și verificabile, aplicând în toate cazurile efectele nepromovării”, se menționează în hotărâre.
Judecătorii constituționali au subliniat că nepromovarea evaluării produce consecințe serioase asupra carierei profesionale. Legea prevede inclusiv interdicția de a ocupa funcția de judecător, procuror sau alte funcții de demnitate publică pentru o perioadă de 5–7 ani.
Curtea a observat că această interdicție nu se limitează la funcțiile din sistemul judecătoresc, ci se extinde și asupra altor funcții de demnitate publică.
În motivarea hotărârii, CC a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv la cauzele Bala împotriva Albaniei și Papandile împotriva Albaniei.
În cea de-a doua cauză, instanța europeană a constatat încălcarea dreptului la respectarea vieții private în urma aplicării automate și rigide a unei interdicții de ocupare a funcțiilor în sistemul judiciar pentru 15 ani, după încetarea procedurii de evaluare ca urmare a demisiei.
Totodată, Curtea Constituțională a precizat că Parlamentul are dreptul să stabilească un termen în care judecătorii și procurorii pot renunța la evaluare fără să suporte consecințele nepromovării.
Potrivit CC, această regulă urmărește eficientizarea activității comisiilor de evaluare, prevenirea eschivării de la vetting și evitarea utilizării inutile a resurselor financiare.
Cu toate acestea, judecătorii constituționali au considerat disproporționată aplicarea consecințelor nepromovării unei persoane care demisionează după termenul legal, dar solicită continuarea evaluării, fără să existe o constatare privind necorespunderea sa criteriilor de integritate etică și financiară.
„Curtea consideră că aplicarea efectelor nepromovării în privința subiectului care a depus cererea de demisie după termenul prevăzut de lege, solicitând continuarea procesului de evaluare, fără a stabili necorespunderea subiectului criteriilor de integritate etică și financiară, reprezintă o măsură disproporționată prin raportare la scopul declarat de autoritățile statului”, se arată în hotărâre.
În consecință, Curtea a stabilit că prevederea contestată contravine articolelor 28, 39, 43 și 54 din Constituție, care vizează dreptul la respectarea vieții private, accesul la funcțiile publice, dreptul la muncă și condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi.
CC a dispus ca, până la modificarea legislației de către Parlament, procedura de evaluare a integrității etice și financiare să continue în cazul persoanelor care demisionează după expirarea termenului de 20 de zile, dacă acestea solicită continuarea evaluării.
În schimb, dacă persoana nu solicită continuarea procedurii, demisia depusă după termenul legal va fi echivalată în continuare cu nepromovarea evaluării, cu aplicarea consecințelor prevăzute de lege.
Curtea a anunțat și emiterea unei adrese către Parlament pentru ajustarea cadrului normativ.
În același timp, judecătorii constituționali au respins argumentul privind existența unui tratament discriminatoriu între persoanele care demisionează înainte și după expirarea termenului de 20 de zile. CC a considerat că diferența de tratament rezultă dintr-o alegere deliberată, ale cărei consecințe puteau fi prevăzute.
De asemenea, Curtea nu a reținut argumentul potrivit căruia simpla constatare a nepromovării evaluării, ca urmare a demisiei tardive, ar afecta reputația profesională. Instanța a explicat că, într-o asemenea situație, comisia nu stabilește că persoana nu corespunde criteriilor de integritate.
În ceea ce privește celelalte prevederi contestate, referitoare la întocmirea raportului de evaluare, examinarea rezultatelor și contestarea hotărârilor, Curtea a declarat sesizarea inadmisibilă.
Dosarul a pornit după ce Veronica Dragalin, notificată despre inițierea evaluării la 24 mai 2024, și-a anunțat demisia la 19 februarie 2025 și a solicitat să fie evaluată până la încetarea mandatului.
Comisia de evaluare i-a comunicat că nu există temei legal pentru continuarea procedurii după depunerea cererii de demisie. La 12 iunie 2025, comisia a aprobat un raport de nepromovare, precizând că decizia avea un caracter procedural și nu reprezenta o examinare în fond a integrității etice și financiare.
La 17 iulie 2025, Consiliul Superior al Procurorilor a acceptat raportul și i-a aplicat Veronicăi Dragalin interdicția de a ocupa funcția de procuror și alte funcții de demnitate publică pentru 5 ani.
Fosta șefă a Procuraturii Anticorupție a contestat hotărârea la Curtea Supremă de Justiție, iar în cadrul procesului au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate examinate de CC.
Hotărârea Curții Constituționale nu anulează direct decizia Consiliului Superior al Procurorilor în privința Veronicăi Dragalin. Litigiul individual urmează să fie soluționat de Curtea Supremă de Justiție, ținând cont de hotărârea constituțională.
Hotărârea CC nr. 15 din 12 noiembrie 2026 este definitivă, nu poate fi atacată și a intrat în vigoare la data adoptării.