Oamenii de știință au analizat 131 de cranii provenite de la pisici mumificate în urmă cu peste două milenii. Potrivit Phys.org, rezultatele au arătat că numeroase animale suferiseră de boli, răni și afecțiuni dentare înainte să moară. Cercetarea, publicată în Journal of Archaeological Science, oferă noi indicii despre modul în care erau crescute pisicile destinate ritualurilor religioase din Egiptul antic.
O descoperire neașteptată într-un muzeu din Viena
Craniile se aflau de peste un secol în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din Viena, unde ajunseseră în secolul al XIX-lea. Cercetătorii au consultat corespondența veche a muzeului și au stabilit că rămășițele proveneau din zona Beni Hassan, un important centru funerar din Valea Nilului. Cele 131 de cranii formează cea mai mare colecție muzeală cunoscută de acest tip, cu o proveniență documentată.
Cranii de pisici din Egiptul antic aflate în posesia Muzeului de Istorie Naturală din Viena. Sursa foto: Wim Van Neer
Analiza a scos la iveală un detaliu care i-a surprins pe specialiști: 81 dintre animale, reprezentând 62% din total, prezentau modificări asociate unor boli sau traumatisme. „Ceea ce ne-a surprins cel mai mult a fost proporția mare de răni și semne de boală, care sugerează că aceste pisici trăiau în condiții precare”, a explicat Bea De Cupere, cercetătoare la Institutul Regal Belgian de Științe Naturale.
Răni provocate de lupte, lovituri și posibile încercări de sacrificare
Printre problemele identificate se numără dinți lipsă, afecțiuni ale gingiilor și modificări ale oaselor care ar putea indica infecții. Unele cranii prezentau urme de mușcături, probabil provocate de alte pisici. Cercetătorii au descoperit și leziuni compatibile cu lovituri aplicate cu obiecte contondente sau tăieturi produse de instrumente ascuțite.
Nu toate rănile au fost mortale. Mai multe cranii arătau semne de vindecare, ceea ce înseamnă că animalele supraviețuiseră traumatismelor. Wim Van Neer, unul dintre autorii studiului, consideră că unele pisici ar fi putut scăpa în timpul încercărilor de capturare sau ucidere pentru mumificare. Alte leziuni ar fi putut apărea atunci când oamenii încercau să controleze animalele sau să le despartă în timpul luptelor.
Pisicile ar fi fost ținute în spații aglomerate
Rezultatele sugerează că animalele destinate ofrandelor religioase nu beneficiau neapărat de condiții bune de îngrijire. Cercetătorii cred că multe erau ținute împreună, în spații unde aglomerația favoriza stresul, conflictele și răspândirea bolilor.
În colecția analizată au fost identificate și șapte pisici de junglă, o specie sălbatică mai mare decât pisica domestică. Analizele chimice indică faptul că acestea ar fi fost capturate din natură, probabil la vârste mici, și ținute alături de celelalte animale. Prezența lor arată că ritualurile de mumificare nu implicau exclusiv pisici domestice.
Semnificația mumificării pisicilor în Egiptul antic
Pisicile aveau o puternică semnificație religioasă în societatea egipteană, fiind asociate mai ales cu zeița Bastet. Mumiile de animale erau oferite divinităților ca parte a practicilor de cult. Credincioșii puteau depune asemenea ofrande în sanctuare și necropole dedicate. Cererea pentru animale destinate ritualurilor era atât de mare încât unele centre religioase aveau nevoie de un număr considerabil de pisici.
O radiografie a unui sarcofag egiptean antic pentru pisici, conținând „mumia” unei pisici. Datează din perioada ptolemeică (305–30 î.Hr.) și se află în prezent la Muzeul din Manchester. Sursa foto: X.
Archaeo – Histories
Noul studiu sugerează că această practică putea presupune creșterea animalelor în captivitate, uneori în condiții dificile. Datarea cu radiocarbon a nouă cranii a arătat că opt dintre pisici muriseră între aproximativ 380 și 40 î.Hr. Un exemplar era mult mai vechi, provenind din A Treia Perioadă Intermediară a Egiptului.
Ce nu au putut afla cercetătorii
Deși rezultatele oferă indicii importante despre sănătatea animalelor, ele nu permit reconstituirea completă a vieții acestora. Nu se știe dacă pisicile puteau circula liber sau erau ținute permanent în incinte. Nici dimensiunea și organizarea spațiilor în care trăiau nu au putut fi stabilite.
În plus, colecția studiată conține în principal exemplare adulte și nu poate fi considerată reprezentativă pentru toate pisicile din Egiptul antic. Totuși, urmele păstrate pe oase documentează o latură mai puțin cunoscută a ritualurilor religioase: animalele venerate pentru semnificația lor sacră puteau trece prin suferințe considerabile înainte de a deveni ofrande pentru zei.