Creșterea ratei de bază la 9% a devenit un semnal cheie: prioritatea autorităților rămâne combaterea presiunilor inflaționiste, chiar dacă pentru asta trebuie să se sacrifice ritmul de redresare.
Răcirea economică din vară după un început de primăvară promițător
Prima jumătate a anului s-a încheiat cu un rezultat moderat optimist, de +0,6% din PIB. Iar volumul total al valorii adăugate brute din economie, în termeni reali, a rămas la nivelul primei jumătăți a anului 2025.
Cu toate acestea, nu s-a reușit menținerea sau accelerarea acestui impuls. Indicatorii din iulie au evidențiat o scădere a activității economice, iar ritmurile actuale se încadrează într-o traiectorie lentă a creșterii anuale, dacă nu va avea loc o schimbare semnificativă.
O astfel de dinamică pare sincer slabă pe fondul potențialului structural al sistemului. Ritmurile actuale de creștere sunt cu mult sub nivelul potențial, pe care experții îl estimează în jurul valorii de 3%. Economia funcționează sub capacitatea sa de producție, ceea ce indică o subutilizare a resurselor și un optimism moderat din partea mediului de afaceri și a consumatorilor.
Adrian Lupușor, director executiv al Expert-Grup:
– Economia a intrat în a doua jumătate a anului cu o dinamică mai slabă decât în primăvară. Creșterea este susținută de industrie, comerț și exporturi, dar serviciile, construcțiile și costul mai ridicat al împrumuturilor o încetinesc. Fără o accelerare vizibilă în toamnă, anul 2026 se va încheia cu o creștere de 1–2%, ceea ce este sub potențialul economiei de aproximativ 3%.
În a doua jumătate a anului, încetinirea creșterii economice din iulie și majorarea ratei de bază la 9% indică o creștere preconizată a presiunii inflaționiste asupra economiei. Efectul complet al noii rate de bază se va manifesta în lunile următoare prin costul creditului și randamentul obligațiunilor de stat.
Factorul ratei de referință
Principalul obstacol în calea unei expansiuni rapide a cererii îl reprezintă politica monetară. Decizia Băncii Naționale de a majora rata de bază la 9% scumpeste semnificativ resursele de credit. Pentru sectorul comercial, acest lucru înseamnă revizuirea planurilor de investiții și încetinirea ritmului de modernizare, iar pentru populație – o răcire a creditării de consum și trecerea la un model de comportament orientat spre economisire.
Pe termen scurt, politica monetară strictă a autorităților monetare contracarează riscurile de supraîncălzire, dar, în același timp, limitează marja de manevră. Economia este menținută în mod conștient la o „viteză sigură”.
Principalii factori care au influențat decizia băncii centrale, conform argumentelor NBM, au fost creșterea prețurilor mondiale la resurse energetice și produse alimentare, consumul intern ridicat, care stimulează accelerarea creșterii prețurilor de consum, precum și necesitatea protejării economiilor cetățenilor în moneda națională.
Experții concluzionează: majorarea ratei dobânzii la 9% poate proteja depozitele populației împotriva deprecierii, dar pune capăt unei redresări rapide a PIB-ului. Fără măsuri directe de sprijinire a sectorului real din partea guvernului și fără stabilizarea tarifelor, țara riscă să intre într-o perioadă prelungită de stagflatie.
Tendința spre recesiune
Economistul Vladimir Golovatyuk atrage atenția asupra consecințelor sociale severe ale deciziilor Băncii Centrale de a reprima cererea. Logica autorității de reglementare („consumă mai puțin – economisește mai mult”) se ciocnește cu realitatea, în care puterea de cumpărare a populației este deja epuizată. Continuarea frânării artificiale a cererii prin costul ridicat al banilor poate împinge economia într-o recesiune profundă a consumului:
„Experții Băncii Naționale prevăd în lunile următoare o creștere semnificativă a prețurilor și a tarifelor și, urmând paradigma FMI, consideră că singurul instrument de frânare a inflației este creșterea în continuare a ratei de bază, ceea ce și fac.
Iar faptul că acest lucru are un impact negativ asupra mediului de afaceri, a populației și a bugetului – deoarece ratele dobânzilor cresc, ceea ce înseamnă că producția și consumul vor scădea, iar cheltuielile bugetare pentru serviciul datoriei publice vor crește și mai mult – reprezintă, în opinia NBM, pierderi colaterale și acceptabile, iar guvernul poate să-și facă griji în legătură cu acest lucru.
O poziție interesantă, mai ales având în vedere că, la sfârșitul semestrului, consumul final al gospodăriilor, conform datelor statistice, a scăzut cu 0,2%. Oare Banca Națională admite ca consumul să scadă cu 10% sau chiar mai mult? Unde este limita de scădere a cererii de consum pentru combaterea inflației?!”, întreabă Vladimir Golovatyuk.
Factori de impuls și de frânare
Luna iulie a marcat un punct de cotitură, când răcirea cererii și încetinirea ritmului de producție au început să prevaleze asupra inerției creșterii din primăvară. În lunile rămase din 2026, economia va continua, cel mai probabil, să se miște din inerție în cadrul unui interval de 1–2%. Faptul că se menține sub pragul de 3% indică existența unor bariere structurale sau a unor limite bugetare și de credit stricte, care nu permit economiei să-și valorifice întreaga capacitate.
Principala întrebare este cât de rezistentă se va dovedi cererea internă în condițiile unei finanțări costisitoare. Dacă inflația va începe să scadă în mod constant, acest lucru va deschide o fereastră pentru relaxarea politicii monetare în viitor. Cu toate acestea, până la sfârșitul anului curent nu mai putem conta pe o schimbare a tendinței și pe un salt brusc către ținta de 3% a creșterii potențiale.
Potrivit Expert-Grup, sprijinul ar putea veni din partea economiei reale. În iulie, comerțul cu amănuntul a crescut cu 9,0% în termeni reali, producția industrială cu 7,1% (după +10,6% în iunie), iar masa monetară M3 cu 6,6% în termeni reali. Cu toate acestea, exportul de bunuri a încetinit brusc până la +5,2% în termeni anuali (în dolari SUA), comparativ cu +18,7% în iunie, în principal din cauza bazei de comparație ridicate din iulie 2025.
Cu toate acestea, componentele financiare au continuat să reprezinte un factor de frânare. Rata creditelor neperformante s-a menținut la 5,23% în iulie și a crescut la 5,51% în august, ceea ce reprezintă o creștere cu 0,28 puncte procentuale față de nivelul de anul trecut. Diferența dintre randamentul obligațiunilor de stat cu scadența la 364 de zile (aproximativ 10,1%) și rata de referință a crescut la 3,1 puncte procentuale în iulie și s-a redus la 2,6 puncte procentuale în august, după majorarea ratei de referință la 7,5%.
Ulterior, înăsprirea politicii monetare s-a accelerat (9%), întrucât inflația anuală a crescut în august la 6,96%, depășind limita superioară a intervalului țintă. Aceste trei componente, deja disponibile pentru luna august (M3, creditele neperformante, spreadul), au, în ansamblu, o contribuție negativă la indicatorul de creștere economică.
La ce să ne așteptăm până la sfârșitul anului?
Adrian Lupușor, director executiv al Expert-Grup:
„Țara se îndreaptă către o perioadă de stagflație — o creștere economică apropiată de zero, combinată cu o creștere a inflației.
În primul rând, va avea de suferit bugetul de stat, care împrumută fonduri de la bănci pentru a finanța deficitul în creștere. Costul finanțării crește — ceea ce înseamnă că serviciul datoriei consumă din ce în ce mai mulți bani din trezorerie.
Rădăcina problemei o reprezintă vulnerabilitatea economiei naționale la fenomenele inflaționiste, combinată cu un deficit bugetar riscant de mare și o diferență semnificativă în balanța de plăți. Acești factori fac ca Moldova să fie extrem de vulnerabilă la șocurile inflaționiste din exterior.
Politica monetară trebuie să rămână independentă și orientată către stabilizarea inflației. Iar guvernul trebuie să-și intensifice eforturile de consolidare fiscală pentru reducerea deficitului, în paralel cu o politică activă de industrializare, orientată către creșterea valorii adăugate, a productivității și a exporturilor”, consideră expertul.
Tendința de încetinire a dinamicii din vară se va prelungi, cel mai probabil, în toamnă și iarnă. Din cauza cererii interne slabe (reamintim că consumul gospodăriilor a scăzut încă de la începutul anului), sectoarele comerțului cu ridicata și cu amănuntul nu vor înregistra creșterea tradițională din perioada premergătoare Anului Nou. Sectorul industrial va stagna din cauza costurilor ridicate ale energiei și materiilor prime.
Costul capitalului împrumutat pentru proiectele de investiții va rămâne extrem de ridicat. Nu merită să ne bazăm pe o relaxare a politicii autorității de reglementare în contextul presiunii crescute exercitate de prețurile mondiale asupra resurselor energetice și logisticii. Experții sunt de acord că întreprinderile se vor dezvolta în principal pe baza profiturilor proprii.
The post Economia merge cu viteză redusă: de ce creșterea economică din 2026 rămâne sub potențial appeared first on LOGOPRESS.